cleștii mei de pasăre prind
apusul obosit și îl pun în brațele omului
omul mângâie soarele ca pe o pisică caldă, nou venită
au locuit aici multe vietăți, fiecare cu numele ei
aici am văzut cerul de pe vârfuri și capătul
aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii
aici par să se fi întâmplat toate
unde sunt acum, nu mă leagănă nicio barcă
nu mă trezește nicio ploaie
dar măsor, meșteresc
mă uit într-o apă clară și mă întreb
de care parte sunt
și cine pune totul în ordine
cleștii mei de pasăre prind
apusul obosit și îl pun în brațele omului
omul scoate o vorbă, apoi un cântec
apoi se desface în mai mulți oameni
și niciunul nu se gândește la nimic
aici am văzut cerul de pe vârfuri
aici am stat într-o barcă moale prinsă cu sfori în timpul ploii
mă strecor
privesc penele tale mari
enorme
se face seară
mă acopăr cu ce găsesc viu
mă acopăr și adorm câteva săptămâni
am vise
în ele mă vizitează cineva
îi uit numele și tenul auriu
îi uit vorbele
deșertul e blând acum
un flamingo crede că sunt tatăl lui
iar eu mă port ca un tată
îl îmbăiez și îi arăt unde-i e inima
îi spun: sari, pasăre, sari
scrie-ți numele pe cerul ăsta și uită cine ești
el face ce-i spun, dar se tot întoarce să-mi mulțumească
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu