dimineața devreme, foarte devreme
sunt un mic gândac vorbitor care se uită la ceas și se gândește la tine
nu mă gândesc la stele
sau la oamenii adunați la cozi
nu mă gândesc la ghicitorii în cafea
sau la forme perfecte
am multe culori
mâneci lungi
și sunt un pic trist
tu nu știi
dar când se aud păsări
și bat covoare
și miroase a muzică
eu îți caut binele și te măsor și spun iartă-mă
aș vrea să vezi asta
să devii, dintr-o dată, mai ușoară
un nor moale trecând prin oraș
fără nimic de reparat
aici sunt mâinile mele
aici sunt ochii
aici ne împăcăm
și mirosim a liniște
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu