adina - the jazz jousters sessions 5

întins înăuntru caut ieșire spre mare în colacul pneumatic de salvare
conving fiecare femeie de la-nceput că nu merit atenție adăpost apă de băut 
tu cine ești mă-ntreabă nemurirea sunt eu răspund nu-mi mai știi privirea
iartă-mă a trecut multă vreme acum mulți-mulți alții îmi fac probleme
la lumina lumănării ai apărut nu știu cum de unde ce-am făcut
luni de zile nu mă mai ridic pat eram bolnav acum vindecă-mă șah mat
n-am vrut să par prost crescut am crescut mahala cum putut
mâinile pline de vopsele capul plin de tine capul plin de ele
ca o girafă greu să m-ajungi ca un leu rămas pe drumuri greu să m-alungi
calamitate naturală eram un om singur acum un om sigur vezi că se varsă vinul
tot ce-am vrut a fost tot ce-am vrut a fost pare că știu totul pe de rost 
în elementul meu ca un delfin pentru partea asta-n care redevin redevin 
se-aprind luminile se-aprind nu mă vede nimeni adina știe ce simt
schematic în matcă vând hârtie plină ochi de amintiri de copilărie
amor și amnezie uneori mă-ntreb ce-mi datorez eu mie

1. amin și polul

nietzsche
sfinții 
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii

ce nefast să te naști într-o zi de miercuri 
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută 
unu doi trei patru cinci șase șapte opt 
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi 

cercuri până când lumea va părea un pic mai bună 
viața va merita trăită altfel 
maimuțele vor vorbi din nou 
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte

amin