1. amin și polul

nietzsche
sfinții 
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii

ce nefast să te naști într-o zi de miercuri 
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută 
unu doi trei patru cinci șase șapte opt 
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi 

cercuri până când lumea va părea un pic mai bună 
viața va merita trăită altfel 
maimuțele vor vorbi din nou 
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte

amin

unu trei

viaţa-i crudă dimineaţa
nici pe mine nu mă recunosc
mai departe
mai departe
rândul patru poezia e o metaforă
la etajul cinci sta cineva cunoscut îmi face cu ochiul îi trimit o pasăre
îmi trimite o semilună
îi trimit o trompetă cât capul lui andrei
mâna dreaptă
aici se întâmplă tot ce trebuie să ştii
ora patru
parcul tineretului
somnul de prânz
miroşi a fructe de mare şi-a pământ
marinarului nu-i pasă de noi de ce i-ar păsa
insectarul pe care
cinstea
miercuri scriu cu litere mici dezertez
mă iau în serios
mă iau împrumut mă iau în glumă
în chirie
tavanul râde de noi
plouă plouă plouă plouă multă apă pe metru pătrat aş fi vrut
atât de multe
propoziţii stând anapoda pe coapsa lui adam
ieşim din peşteră
peştii
marfarul cânta în mi minor
ninge în august
florile fructele
the end