încă puțin

aștepți să apară ceva
ochi de femeie aripi
deltaplan zâmbind dimineața
tu te întorci acasă plin de sânge
după o bătaie la d14
învingător 
arhitect
ai vrea să-ți spui ceva deștept
dar nu vezi nimic după lentile
te oprește un cerșetor se uită în ochii tăi
îți dă o bancnotă de o sută de euro și pleacă
armăsari albi aleargă prin cartier
și fiecare apartament are agațată de geam
câte o antenă parabolică
fiecare caută câte ceva
dar viața se întâmplă acum 
zeci de lecții neînvățate
vapoare topindu-se 
acum e timpul să dai mai departe
somnul e pentru vecinii tăi
pentru agricultori vânători pentru betty
în fiecare noapte aștepți 
aștepți
spărgătorii de bănci râd bând din conserve de bere

Four hands

am văzut mesajul tău 
am zâmbit simplu și împăcat
ca și cum lumea asta a noastră ar fi cea mai bună 
cea mai frumoasă
poate nu știi 
dar îmi iau de la tine o pace cu care multe se pot înfăptui 
doamne-doamne promite c-o să aibă grijă de tine 
iar el se ține mereu de promisiuni
îți mulțumesc 
și râd îmaginându-ne la pianul zburător 
brum-bram-bim-badabum 
și pe badabum apeși mai tare 
împușcații se ridică de la pământ și ne zâmbesc
casele flămânzilor sunt pline cu vin și pâine 
fiecare artist e prins într-un sărut care nu se va sfârși
vladimir și estragon și-au găsit tatăl 
tu m-ai găsit pe mine
de atunci fur mândru 
aproape noapte de noapte sute mii de tablouri 
pe care le vezi doar tu

dimineața 
înainte de ieșirea soarelui și mișcatul din aripi 
le duc înapoi iar tu gângurești
nu mi-a fost frică, spui tu
nici mie, răspund ca un învingător

(și miști din aripa ta stânga
și din aripa ta dreaptă
și ambele sună a regăsire
te mângâi încet
foarte încet
și ascult bum 
și inima bum 
aude 

tot)

untitled

mă trezesc la cinci treizeci mănânc un sandwitch cu miere și totul seamănă
în casa de paie în capul meu neieșit în lume
buline plânsete și săruturi acolo unde timpul nu poate trăi
fluturii mănâncă liniștiți
am fost înlocuit cu un câine

să nu ai încredere în băieții ca mine îți vor face capul vraiește
dau cu copita și mi-e silă de laptele cald scurs pe beton
de neîncrederea dimineții și de parcările ce nu țin cu mine
eu sunt calea și viața eu sunt toți băieții de după
întoarce-te să lovim mașini oglinzi să-mi fie frică de tine

nu merit nimic
asta-mi dă dreptul să scriu și să țip
să apăs pe butoane ca un dactilograf alcoolic

dacă încă te simți pierdută

să știi că mă gândesc la tine în fiecare zi
dimineața și seara

îmi plăce să cred că așa are doamne-doamne grijă de oameni 
cu cât te gândești mai mult, cu atât are mai multă grijă

marfa și banii

plictisitoare stele dimineaţă un travaliu dezgustător
fetele nu scriu poezii fetele folosesc a în loc de sau b în loc de
cine ştie cum arata cel mai înalt munte
cine ştie cum arata cel mai înalt vis

arirang
ți-am zis să ai grijă de geantă las-o gata calmează-te
o cursă din care nu mai poți ieși
mâine dimineață aceeași oră vin să te iau cu
mașina mă piș pe buticu' tău de rahat

arirang
pimp my heart
ascunde-te
argotic între picioarele
andromeda fata morgana
mi-e tot una

sibiul se amână
uite-te bine la mine
povestea asta cu rușinea
glezna lui ulise
s-a eliberat
vis a vis

n-am titlu

ca într-un banc de-a gata cristi
femeile mint florile
se închid dimineaţa

coşciug cu patru laturi spune-mi cine sunt

alice în ţara minunilor

o noapte cu-de-toate mergi acasă mulţumit
nu ştii că cineva curăţă după tine
pereţi podele femei și bărbaţi de-aceeaşi vârstă
la unison îţi spun a fost o seară frumoasă
tu eşti deja departe
la visele tale la comorile tale
singurătatea ta la patru arcuri
ai uitat acum

în oraş pe banii tăi femeie
cu o singură mână
argint viu vizavi trotuarele ştiu povestea asta
alcoolic fără casă
arbore fără părinţi

în pauză dintre mese

unu minus unu egal unu
doi minus unu egal unu
geometrie în spaţiul altcuiva
acum deschide
aştept aici de două ore
tu ai senzaţia că nu-mi pot plăti o halbă de bere

carcasa

soldații dorm dar cine știe
dimineața tot atâtea tranșee
oi gândindu-se la acasă
arcuri concentrice
ce-nseamnă toate astea
două ouă prăjite
poezia aia cu
acum e momentul

unu trei

viaţa-i crudă dimineaţa
nici pe mine nu mă recunosc
mai departe
mai departe
rândul patru poezia e o metaforă
la etajul cinci sta cineva cunoscut îmi face cu ochiul îi trimit o pasăre
îmi trimite o semilună
îi trimit o trompetă cât capul lui andrei
mâna dreaptă
aici se întâmplă tot ce trebuie să ştii
ora patru
parcul tineretului
somnul de prânz
miroşi a fructe de mare şi-a pământ
marinarului nu-i pasă de noi de ce i-ar păsa
insectarul pe care
cinstea
miercuri scriu cu litere mici dezertez
mă iau în serios
mă iau împrumut mă iau în glumă
în chirie
tavanul râde de noi
plouă plouă plouă plouă multă apă pe metru pătrat aş fi vrut
atât de multe
propoziţii stând anapoda pe coapsa lui adam
ieşim din peşteră
peştii
marfarul cânta în mi minor
ninge în august
florile fructele
the end