Pagini

sâmbătă, 16 martie 2013

carcasa

soldații dorm dar cine știe
dimineața tot atâtea tranșee
oi gândindu-se la acasă
arcuri concentrice
ce-nseamnă toate astea
două ouă prăjite
poezia aia cu
acum e momentul
By la
Etichete: , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă  peste apă peste mese peste rafturi văd acolo  stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • houghton
    cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...

#

într-un câmp de cozonac  o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...