untitled

mă trezesc la cinci treizeci mănânc un sandwitch cu miere și totul seamănă
în casa de paie în capul meu neieșit în lume
buline plânsete și săruturi acolo unde timpul nu poate trăi
fluturii mănâncă liniștiți
am fost înlocuit cu un câine

să nu ai încredere în băieții ca mine îți vor face capul vraiește
dau cu copita și mi-e silă de laptele cald scurs pe beton
de neîncrederea dimineții și de parcările ce nu țin cu mine
eu sunt calea și viața eu sunt toți băieții de după
întoarce-te să lovim mașini oglinzi să-mi fie frică de tine

nu merit nimic
asta-mi dă dreptul să scriu și să țip
să apăs pe butoane ca un dactilograf alcoolic