nietzsche
sfinții
a douăsprezecea noapte
totulvafibine
mai scriem o poezie
închidem din nou ochii
ce nefast să te naști într-o zi de miercuri
să ți se spună că o să trăiești cel puțin la fel de mult ca data trecută
unu doi trei patru cinci șase șapte opt
nemurirea râde pe la colțuri
hârtie antebraț avionul la roma
dă-ți masca jos andrei aici suntem doar noi
cercuri până când lumea va părea un pic mai bună
viața va merita trăită altfel
maimuțele vor vorbi din nou
femeia își va găsi bărbatul mort și nu numai
vocația de a nu-și mai aduce aminte
amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu