Pagini

sâmbătă, 1 martie 2014

traiul

viețuiam ca într-o ciocolată aerată 
și albă
și totul respira înăuntru și în afară 
feriți de intemperii plânsete
frig și foame

an după an după an după an 
mă făceam din ce în ce mai mic 
iar tu din ce în ce 
mai mică

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...