cadâm-cadâm
coboâm mii de scări înspre noi înșine
cadâm-cadâm
murim în fiecare seară
ne trezim cu găuri în tot corpul cumpărând flori roșii și haine din mătase
ne scufundăm capetele într-un butoi cu vin
suntem cei mai frumoși cei mai buni
armăsarul fuge și-n strofa asta
clopoțeii lui arghir și-ai femeii de pe bulevard
îmi spun că acum poate să ningă
mă îngrop din cap până în picioare în lână și muzică tristă
carbohidranți și iubire cu sila
ce-ar putea să salveze textul de la înec
omul de la o pierzanie imaginară
arcul de la o crimă
pe mine de la a nu te fi privit cu ochii închiși
sarcasmul sfârșitului de săptămână
trompeta spartă care nu va mai putea cânta niciodată
cercul dinăntrul cercului
frânghia cu patru capete
Se afișează postările cu eticheta arghir. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta arghir. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)