tot ce fac are sens dar îmi aștept sfârșitul
ca o casă de păpuși luată cu japca de fi-tu
ca un ficus ca o stea ca o floare ce apare-n casă
spune-mi unde te doare și acolo-apasă
eu n-am vrut să te supăr ești cam trist dar știi asta
încă nouă luni și te îneci și gata
sunt atât de prost de la tine mi se trage
când moare de frică și leul polar rage
sunt atât de sincer de la mine mi se trage
nu mai înțeleg nimic din mii de pagini
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu