15 decembrie
7:19 am
mi-e frică
pete albastre însoțesc o bucată albă de pânză
atunci când mi-e frică trebuie doar să vin la tine
și pasărea nu va mai bate atât de tare din aripi din picioare
și nu va mai lovi cu ciocul stomacul meu încă neîncercat
în brațele tale pasărea va pricepe ceea ce orice om ar trebui să priceapă
totuși tu ești un pic departe
dar ea înțelege ușor încetinind bătaia din aripi
lumina unei promisiuni atât de frumoase ne liniștește
pe toți trei
luni, 15 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu