15 decembrie
7:19 am
mi-e frică
pete albastre însoțesc o bucată albă de pânză
atunci când mi-e frică trebuie doar să vin la tine
și pasărea nu va mai bate atât de tare din aripi din picioare
și nu va mai lovi cu ciocul stomacul meu încă neîncercat
în brațele tale pasărea va pricepe ceea ce orice om ar trebui să priceapă
totuși tu ești un pic departe
dar ea înțelege ușor încetinind bătaia din aripi
lumina unei promisiuni atât de frumoase ne liniștește
pe toți trei
luni, 15 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu