nu e sau pare a nu fi nimic pianul mă prinde de umeri - mă fac mic
încă o iarnă mai rezistă un pic acum câțiva ani erai la fel - nimic
acum la fel - nimic mai rezistă un pic nu te ridică el la cer când ceri tu știi ce zic
apa ninsoare se face când se face frig asta ne bucură un pic asta ne bucură un pic
sensul vieții departe de ce iubești atât de mult trage frâna de mână așteaptă o să fie tun
poate într-o zi ca asta cerul iarăși se deschide cineva cu ochii calzi își va aminti de tine
pân-atunci stai și scrie stai și-nvață că dacă gheața-i subțire tu știi cum se face față
pumnii strânși dinții stânși credință eu și cu tine știm ai făcut totul cu putință
și știm că seară de seară se-ntâmplă să ne găsim în fața unui zid enorm anume pus de destin
și știm că seară de seară putem să depășim șanțuri umplute cu apa murdară de la venin (x2)
duminică, 28 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu