aveam să aflu că puterea versului e dată nu numai de vocea dinăntru
ci și de vocea dinafară sau poate
așa era înăuntrul poetului
prostituate abatoare și sigur o fetiță ca tine
care să tragă draperiile într-un semn de acceptare perpetuă a vieții
poetul pare furat de alcool de tutun de gândurile lui de când era în scoică
pentru că mereu stă acolo
cu pereții plini de urină
gata să se topească peste fața poetului și să-i spună
te primim în împărăție
dar el stă drept și privește înafara bănuielilor lor
gata să scuipe să fure să râdă în fața obiceiurilor schimonosind lumina
pe care nu i-au dat-o nici cuvintele nici ochii dimineții
braț la braț apar amândoi
ea tânără misterioasă
el cam mic și nesigur
pentru că nimic niciodată nu e
dinainte stabilit
pentru că nimic niciodată nu e
dinainte câștigat
dinainte pierdut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu