într-o seară am urcat pe blocul cu patru etaje vrând să sar
m-am întrebat dacă măcar pentru o secundă aș simți durerea
mi-am spus că ar trebui să fie într-adevăr ceva extraordinar
vizavi de pensiunea unde acum câțiva ani era plin de bețivi cuminți și deștepți
dar care se căcaseră pe ei de frică
trist m-am întors în casa scărilor coborând conștiincios înspre viață
marți, 23 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
o mare
un om singur pe o insulă mănâncă înghețată la cornet un om singur pe o insulă repară un ochean defect china e tot mai aproape boabele de ore...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu