ieri

într-o seară am urcat pe blocul cu patru etaje vrând să sar
m-am întrebat dacă măcar pentru o secundă aș simți durerea
mi-am spus că ar trebui să fie într-adevăr ceva extraordinar
vizavi de pensiunea unde acum câțiva ani era plin de bețivi cuminți și deștepți
dar care se căcaseră pe ei de frică

trist m-am întors în casa scărilor coborând conștiincios înspre viață

două minute ține binecuvântarea

închizi ochii te găsești pe tine cel de la șaișpe cel de la optâșpe
știind să se împrietenească cu taurii să râdă să dezbrace să-i fie frică
înaite și după fiecare moment de dragoste 
poezia îndepărtează 
două minute ține binecuvântarea
dup-aia scuipi și mergi mai departe cocoș 
decapitat 
mie-mi place adevărul și femeia râzând
dar stau la -1 și aștept să se deschidă
măcar o ușă
o ușă măcar să se deschidă la minus unu 
brav și nebăgat în seamă ca un portativ
douăminute