ieri

într-o seară am urcat pe blocul cu patru etaje vrând să sar
m-am întrebat dacă măcar pentru o secundă aș simți durerea
mi-am spus că ar trebui să fie într-adevăr ceva extraordinar
vizavi de pensiunea unde acum câțiva ani era plin de bețivi cuminți și deștepți
dar care se căcaseră pe ei de frică

trist m-am întors în casa scărilor coborând conștiincios înspre viață

p1

ieri noapte ai călcat ore-n şir cearşafurile cele verzi
în voia ta, ca toate-celelalte-vase-comunicante
aruncând pălăria de pe creştet şi plecând

mi-a fost greu în lipsa braţelor mari, atotsimțitoare
ai râs înaintea mea cu şireturile desfăcute şi sânii goi
ştiai că-n dimineaţa asta voi scrie
deşinimeninupricepenimic

nicimăcartu
//
aş renunţa la cele lumești
(totuşi aici) numai aşa se mai crează un con
de lumină