trompeta plină cu tutun mă trezesc mort într-o baltă de sânge
urina e prietena omului o balanță sublimă când n-am nici în clin, nici în mânecă cu voi toți
când ne legăm ne legăm bine ține-te plin de tine surprizele erau atunci când totul era mai mic de fapt
plouă-ntre oameni ca un dat moșneag modern ți-au ieșit armăsarii de pe tabla de șah
mă-mbrac în mine no space no room ard ulm descopăr minciună-n buncăre dar nu mă las acum ce bine
crezând că sunt aici ca să-i îndrum de la bunica până la columb
dante căzut pe drum de la zgardă la ce-o-să-fie-când e mult de muncă
lovesc cu poezia-n creștetul cocoșilor veștezi nu te mai plânge-oricum n-o să-ți ajungă
marți, 9 decembrie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
houghton
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu