#

15 decembrie
7:19 am 
mi-e frică
pete albastre însoțesc o bucată albă de pânză
atunci când mi-e frică trebuie doar să vin la tine
și pasărea nu va mai bate atât de tare din aripi din picioare
și nu va mai lovi cu ciocul stomacul meu încă neîncercat
în brațele tale pasărea va pricepe ceea ce orice om ar trebui să priceapă

totuși tu ești un pic departe
dar ea înțelege ușor încetinind bătaia din aripi
lumina unei promisiuni atât de frumoase ne liniștește 
pe toți trei

Atunci Eva a spus

rupe fără gând de întoarcere gâtul păsării celei albastre
şi las-o să zacă aşa sub ochii tăi /sub proprii ochi
până la apus

scoate ochii păsării celei albastre apoi pune-i să se vadă pe sine
la final sileşte-i să-ţi povestească cu lux de amănunte
ce au văzut

caută în stomacul păsării celei albastre/ n-ai să găseşti nimic
desfă-i aripile şi poartă-le cu tine preţ de câteva luni
ceva înăuntrul tău are să se schimbe pentru totdeauna