Rona

pun mâna pe bucata mea de cer 
bach se trezește
strâng tare și totul se transformă într-o pătură moale
ultimii ani de viață clipesc intermitent
mă clatin și știu că doar dansul ăsta îmi aparține 
îmi las aici brațele și ochii 
șase nopți 
orfeu râde eu nu știu de ce am venit pe pământ
piramidele primul om pe lună 
prima fetiță știind drumul către mine
primul hoț ce pleacă cu bijuteriile banii și amintirile 
mele
grădina de maci perna mea mare și albastră

schimbul

pescăruş cu cocoaşă
dacă intru pe mâna unui stăpân cu suflet mare
unul care pricepe limba noastră, a păsărilor
am să mă preschimb într-o făptură nouă,
albastră

până atunci însă

îmi ţin ochii închişi
mulţumind respectos pentru boabele de grâu ce
mi se dau în fiecare duminică la ora douăsprezece şi jumătate
când cei care mă cunosc se înduioşează

de îndrăzneala mea

zero trei. zero opt (c9)

jivine jivéte
poezia - un joc de cuvinte
miercuri deschidem cuşca cea nouă şi albastră şi spunem
tot ceea ce poate fi spus dintr-o singură respiraţie

dar tu te întorci la ale tale
mie-mi laşi coliviile
cuminte mă arunc sub cearşaf şi pentru a doua oară ceva se întâmplă cu ochii mei
mă aşez la masă şi scriu alte-opt-rânduri-despre-om

Atunci Eva a spus

rupe fără gând de întoarcere gâtul păsării celei albastre
şi las-o să zacă aşa sub ochii tăi /sub proprii ochi
până la apus

scoate ochii păsării celei albastre apoi pune-i să se vadă pe sine
la final sileşte-i să-ţi povestească cu lux de amănunte
ce au văzut

caută în stomacul păsării celei albastre/ n-ai să găseşti nimic
desfă-i aripile şi poartă-le cu tine preţ de câteva luni
ceva înăuntrul tău are să se schimbe pentru totdeauna