tribul

zeci de poeţi îmi citesc în fiecare zi
întoarce-te la noi
întoarce-te
cu gurile lor murdare de ulei
cu gurile lor curate de îngeri (întoarce-te)

mă fac că nu pricep
mă port ca şi cum şi rândul ăsta ar fi de undeva din cărţile lor
întoarce-te ce ne facem noi fără tine
hai să bem ceva trebuie să vorbim despre asta

(liniştiţi-vă)
cu toţii sunt bărbaţi asta e bine
nu-i cred pe niciunul asta nu e bine
sunt convins
şi asta nu pentru că i-am părăsit
povestea se reia în fiecare sâmbătă

duminica stau toţi la camerele lor
trişti gândindu-se
la fericirea de a fi singuri
la repetiţiile mele şi la toate golurile din stomac
câinii latră
le place pentru că (eu) nu scriu niciodată una ca asta
şterg totul asta nu le mai place

liniştiţi-vă
ştiu eu unde e fericirea voastră
voi
pregătiţi-vă

schimbul

pescăruş cu cocoaşă
dacă intru pe mâna unui stăpân cu suflet mare
unul care pricepe limba noastră, a păsărilor
am să mă preschimb într-o făptură nouă,
albastră

până atunci însă

îmi ţin ochii închişi
mulţumind respectos pentru boabele de grâu ce
mi se dau în fiecare duminică la ora douăsprezece şi jumătate
când cei care mă cunosc se înduioşează

de îndrăzneala mea