pun mâna pe bucata mea de cer
bach se trezește
strâng tare și totul se transformă într-o pătură moale
ultimii ani de viață clipesc intermitent
mă clatin și știu că doar dansul ăsta îmi aparține
îmi las aici brațele și ochii
șase nopți
orfeu râde eu nu știu de ce am venit pe pământ
piramidele primul om pe lună
prima fetiță știind drumul către mine
primul hoț ce pleacă cu bijuteriile banii și amintirile
mele
grădina de maci perna mea mare și albastră
vineri, 18 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
de câte ori m-am învârtit în jurul soarelui și câte mese de unul singur o să-ți dăruiesc un cărtărescu cu un pistol între pagini, cu o pasăr...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
empty
sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu