și cade capul omului viu
poc
peste casa bunicii
poc
peste inima mea
poc
peste bunătatea ta incredibilă
viața e mare apasă cu putere peste carcasa de oase din care cresc flori corăbii pirați cu picioarele dezlegate
viața știe să asculte să vorbească frumos
să nu uite prințul urât drumul acasă
să nu uite cătălin să se întoarcă înapoi în formație
să nu uit să mulțumesc pentru fiecare secundă
tic-tac
miercuri, 30 iulie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu