shot caller

transmit din altă eră am mâinile pe clape tale siguranțele-ți tremură
aș fi vrut să uit tot dar nu se poate formez sun intră robotu' ești departe
într-o lume mare-n care nu știm să dăruim o floare sau să ne dăruim o floare
blocuri cu multe etaje torturi cu multe etaje torturați de propriile ambalaje
ce să fim dacă noi înșine nu știm să fim 
o pictură ar vrea să-mi zică pe bune unde-s lucrurile bune și de ce-ai uitat de ce-ai plecat
e adevărat totul se transformă o luăm de la capăt și existăm în altă formă deși parcă n-am existat 
scriu muzică și n-aș vrea să rămân la mine-n cap

noaptea

mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa o-scuip şi plec că n-are rost
ea nu mă crede crede că nu m-am schimbat ţin post
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost

mă lovesc de coliviile din debara
mă uit la mine dar o văd încă pe ea ce glumă chioară
sunt tot eu două perechi de aripi mari aceeaşi scară
acelaşi mim mă-mpinge pari îngrijorat afară ninge

îl fixez mă ceartă nu mai plânge caii mor când vor
hai să plecăm şi să-i lăsăm aici cobor
îmi iau covorul să mă ducă departe
unde zilele-s nopţi şi nopţile-s aparte

mă asculţi nu mai am voce vrei să scriu nu mai am pene nici cuvinte nici antene dacă vrei să nu mă sting
adu-mi o floare o lumânare nu glumesc poeţii nu glumesc
eu nu-s poet chiar nu glumesc eu nu-s bărbat chiar nu glumesc ieri am văzut două balene nu glumesc
mai lasă-mă puţin mă mai gândesc tu mă goneşti eu mă feresc

şi azi mă pierd pe strada ta mă uit la stele ca un prost
luna mă vede pune masa crede c-are rost
astăzi mă crede pe cuvânt
se uită iar mă ştie pe de rost om fără rost om fără rost om fără rost om fără rost