an

acum un an pe timpul ăsta se cam întâmplase minunea
și eram mic și prost și orb și rău 
nimic și scund și bun și mic
când tobele bat pentru mine dimineața 
și ochii văd lumină atunci când se deschid
există și altceva în viață în afara tristeții din filmele lui lars von trier
ia o cameră și pune-o-n mână
infinitul se scutură înaintea noastră ca o pasăre întrebând
chiar nu mai vrei să încerci o dată povestea cu aripile
scrutând orizonduri ghimbir bucăți de pâine poezia e o liniște e tot ce pot să înfăptuiesc
dacă într-o zi mă va întreba cineva 
tu ce ai făcut pentru bărbatul cu barbă de sub podul din basarabi o să spun
am scris poezii în care și el ar fi avut locul lui
am plouat cu apă de râu și supă alfabet spaghete stele noaptea
care ne văd oricum
care te văd oricum

mă trezesc la cinci fix îmi umplu gura cu pastă de dinți fix
fără apă fără periuță fără nimic fix 
neștiind pe cine ar trebui să păzesc aici
apoi realizez că trebuia doar să scriu poezia asta despre tine
recviemul ăsta fix în care peștii se înmulțesc bolnavii se fac bine
tu nu ai uitat cum se râde cum se adună pungi de pe pod fix
teiubesc

cale-n dar

mai mic 
mai bun

ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi 
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară 
septembrie mă ascunde departe de oameni 
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc 
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta

Incubatorul

Nu ştiu dacă ţi-am spus atunci
îi spuneau mamei: o să moară, o să moară, doamnă, asta e!
ba n-o să moară, staţi liniştită!

într-o zi i-au spus c-am murit
legenda zice c-aş fi stat pentru câteva minute într-o găleată

dracu ştie! (uneori mă întreb cum arăta găleata aia)
nu e ca şi cum ţi-ai plânge de milă,
oricum nu eram mai mare decât o lingură.

s-au jucat aşa o vreme
ai mei îmi maşau creştetul - i-au dat o formă până la urmă
m-au pus înapoi. acolo. în incubator

auzeam doar nişte zumzete
ca de muscă
ca de înger
ca de Dumnezeu aplecându-se peste mine
uneori am impresia că n-am ieşit niciodată de-acolo

de-asta nu ştiu să mă port
eleganţa nu se învaţă acolo
nici cuvintele aduse de-acasă

în decembrie s-ar putea să pun un spectacol la Bucureşti
se face ca Romeo şi Julieta sunt doi bătrâni plictisiţi care
nu-şi mai aduc aminte mare lucru
aşa că m-aş bucura să fii în oraş