pumnul

știu că ești o fetiță cuminte
au trecut două ore și jumătate 
ăsta e un text pe care îl voi ascunde în mine 
de frică și de rușine
nu mai știu câți ani am sau ce am făcut înainte de după douămiizece
câmpul ăsta întins și 
aici se frânge poezia
ciudat urlet în cutele frunții mele 
pe care știu că nu ai uitat-o 
mi-e greu să leg ceva
sper ca tu să poți să vezi dincolo 

neputința capătă multe forme la fel și viața
optimist strigându-și iubirea cu-n glonte în piciorul drept
știu că va fi bine
dă-mi un topor o pasăre 
nu pot să-ți spun cât de mult te
iubesc pentru că trebuie să trec de fiecare dată
pe un rând nou iar acolo mă așteaptă un altul
și un altul

dar tu citește printre rânduri tu trebuie să mă crezi 
barca asta n-o să plece nicăieri fără tine 
simt prea multe în corpul meu născut prematur ținut la incubator
e iunie și mă îndoiesc din nou de oricine are să-mi spună ceva

cale-n dar

mai mic 
mai bun

ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi 
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară 
septembrie mă ascunde departe de oameni 
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc 
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta