cale-n dar

mai mic 
mai bun

ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi 
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară 
septembrie mă ascunde departe de oameni 
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc 
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta

DEBUT

Am DEBUTAT cu cinci poeme în numărul din luna ianuarie al revistei Cafeneaua Literară (pag. 28-29). Mulţumesc Clarei MĂRGINEANU pentru braţul întins şi descrierea minunată şi Tuturor celor care au pus umărul întru ceea ce sunt, inclusiv părinţilor mei.
--
"Poezia sa pare smulsă unei imense suferinţe, căreia îi livrează sensuri, rosturi şi înţelesuri. Înregistrează cu aparentă detaşare întâmplări cotidiene, sublimând în acestea esenţialul, dincolo de spectacolul repetabil şi adesea derizoriu al existenţei. Mi se pare că autorul, foarte tânăr de altfel, râde cu lacrimi uriaşe de tristeţe înţelegătoare. Înaintează în parcursul său poetic, într-o trăsură trasă de cai fermecaţi, care ucid umbrele cu privirea."

"Scriu pentru că este cel mai uşor si, probabil, cel mai frumos lucru pe care pot să-l fac în momentul de faţă" spune sincer, curat, dezarmant de firesc. Probabil, străpunge uneori cu peniţa sa inima lunii şi abia apoi se apucă de scris. Probabil, are un înger pe umărul stâng, în timp ce scrie: "eu iubesc cu ochii, cu pieptul, cu mâinile/Cu aripile plutirii spre cine-ştie-ce"