ca o cicatrice-n aprilie mă trezesc și nu știu cine sunt
îmi iau avânt dar n-ajung prea departe
proștii absoluți afară de pe marte
viața-i o carte ce te faci când nu știi să citești
viața-i un povestitor tu nu știi să povestești
viața-i o gaură nu se vede prin ea
ești atât de departe că-ncepe să doară
sunete stricate mă strigă sunete stricate m-aud
unde o să dormi la noapte cred că o să dormi pe drum
imposibil de cumpărat muzică-i o insulă
de la etajul de deapra auzeam un bărbat
un hipopotam rătăcit în oraș
acum pleci mie ce-o să-mi lași
îți las urmele mele de pași
pentru atunci când n-o să mai știi ce să faci
și-o trompetă la care să nu poți cânta
așa a fost toată viața mea departe de ea
se stinge lumina amfetamina cu-o voce ușoară
până-n runda finală piele și os ce vrea să-mi mai ceară
lupta finală cobain încă zboară
tu nu tu nu mă găsești mâncare de pești naum ce vorbești
poezie curată mâini la o parte mâine poate așa îți spui mereu
vrei să fii în locul meu
ploaia cade și n-o simt
încă pot să mă mai mint
cerul miroase-a absint
coapse gloanțe și ficați
de ce dai când nu mai ai
strivit de un evantai
nu e ceea ce credeai
nu e ceea ce sperai
e mult mai bine
Se afișează postările cu eticheta aprilie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aprilie. Afișați toate postările
miercuri, 8 aprilie 2015
marți, 4 martie 2014
cale-n dar
mai mic
mai bun
ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară
septembrie mă ascunde departe de oameni
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta
mai bun
ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară
septembrie mă ascunde departe de oameni
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta
Etichete:
aprilie,
august,
cale-n dar,
calendar,
decembrie,
februarie,
ianuarie,
impuls,
iulie,
iunie,
mai,
martie,
noiembrie,
octombrie,
poeme,
septembrie,
versuri
sâmbătă, 1 octombrie 2011
telegrama
încă o zi şi plec
eliberat în sfârşit de o mie de legături
mai mult himerice decât reale
dau bir cu fugiţii ca cineva să fluture
o batistă înapoia mea
desdemona n-a murit
încă o noapte şi-o să-ţi spun secretul meu
frumoasă doamnă fără de
trecut
dau bir cu fugiţii
las bacşiş
oricui îmi iese-n cale
paris, 7 aprilie 1837
eliberat în sfârşit de o mie de legături
mai mult himerice decât reale
dau bir cu fugiţii ca cineva să fluture
o batistă înapoia mea
desdemona n-a murit
încă o noapte şi-o să-ţi spun secretul meu
frumoasă doamnă fără de
trecut
dau bir cu fugiţii
las bacşiş
oricui îmi iese-n cale
paris, 7 aprilie 1837
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
#
pe marginea lacului din capul meu stau două rațe de casă au nume și îndatoriri locul lor de care să aibă grijă sâmbăta ies pe câmp și vân...