Pagini

Se afișează postările cu eticheta aprilie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aprilie. Afișați toate postările

miercuri, 8 aprilie 2015

calcar

ca o cicatrice-n aprilie mă trezesc și nu știu cine sunt
îmi iau avânt dar n-ajung prea departe 
proștii absoluți afară de pe marte
viața-i o carte ce te faci când nu știi să citești 
viața-i un povestitor tu nu știi să povestești 
viața-i o gaură nu se vede prin ea
ești atât de departe că-ncepe să doară
sunete stricate mă strigă sunete stricate m-aud
unde o să dormi la noapte cred că o să dormi pe drum 
imposibil de cumpărat muzică-i o insulă
de la etajul de deapra auzeam un bărbat 
un hipopotam rătăcit în oraș
acum pleci mie ce-o să-mi lași
îți las urmele mele de pași
pentru atunci când n-o să mai știi ce să faci
și-o trompetă la care să nu poți cânta
așa a fost toată viața mea departe de ea
se stinge lumina amfetamina cu-o voce ușoară 
până-n runda finală piele și os ce vrea să-mi mai ceară
lupta finală cobain încă zboară
tu nu tu nu mă găsești mâncare de pești naum ce vorbești
poezie curată mâini la o parte mâine poate așa îți spui mereu

vrei să fii în locul meu
ploaia cade și n-o simt
încă pot să mă mai mint
cerul miroase-a absint
coapse gloanțe și ficați 
de ce dai când nu mai ai 
strivit de un evantai 
nu e ceea ce credeai 
nu e ceea ce sperai
e mult mai bine

marți, 4 martie 2014

cale-n dar

mai mic 
mai bun

ianuarie e un scaun - atunci mă găsesc fetele cele mai frumoase
februarie e ceața scoției căzând peste noi 
martie mă lasă să fiu
aprilie continuă jocul pentru că
în mai nu știu cine sunt
nici în iunie nu pot să-mi amintesc nimic
iulie alunecă repejor fără să-mi pese
în august regăsesc cel puțin o comoară 
septembrie mă ascunde departe de oameni 
octombrie nu știe cine sunt
noiembrie mă roagă să mă odihnesc 
decembrie mă spală pentru că trebuie să desenez un cerc mult mai frumos decât cercul acesta

sâmbătă, 1 octombrie 2011

telegrama

încă o zi şi plec
eliberat în sfârşit de o mie de legături
mai mult himerice decât reale
dau bir cu fugiţii ca cineva să fluture
o batistă înapoia mea
desdemona n-a murit

încă o noapte şi-o să-ţi spun secretul meu
frumoasă doamnă fără de
trecut
dau bir cu fugiţii
las bacşiş
oricui îmi iese-n cale


paris, 7 aprilie 1837

#

pe marginea lacului din capul meu  stau două rațe de casă au nume și îndatoriri  locul lor de care să aibă grijă  sâmbăta ies pe câmp și vân...