calcar

ca o cicatrice-n aprilie mă trezesc și nu știu cine sunt
îmi iau avânt dar n-ajung prea departe 
proștii absoluți afară de pe marte
viața-i o carte ce te faci când nu știi să citești 
viața-i un povestitor tu nu știi să povestești 
viața-i o gaură nu se vede prin ea
ești atât de departe că-ncepe să doară
sunete stricate mă strigă sunete stricate m-aud
unde o să dormi la noapte cred că o să dormi pe drum 
imposibil de cumpărat muzică-i o insulă
de la etajul de deapra auzeam un bărbat 
un hipopotam rătăcit în oraș
acum pleci mie ce-o să-mi lași
îți las urmele mele de pași
pentru atunci când n-o să mai știi ce să faci
și-o trompetă la care să nu poți cânta
așa a fost toată viața mea departe de ea
se stinge lumina amfetamina cu-o voce ușoară 
până-n runda finală piele și os ce vrea să-mi mai ceară
lupta finală cobain încă zboară
tu nu tu nu mă găsești mâncare de pești naum ce vorbești
poezie curată mâini la o parte mâine poate așa îți spui mereu

vrei să fii în locul meu
ploaia cade și n-o simt
încă pot să mă mai mint
cerul miroase-a absint
coapse gloanțe și ficați 
de ce dai când nu mai ai 
strivit de un evantai 
nu e ceea ce credeai 
nu e ceea ce sperai
e mult mai bine