așa o să mor
ca o pasăre
ca un cântec
ca o molie
ca o pușcă stricată
trebuie să pricepi
nu s-a mai întors
e fericită acolo unde e
lumea mea se sfârșește de fiecare dată când îmi ating pleoapele
în fiecare dimineață omor pe câte cineva
împăcat
îmi spune pregătește-te iar eu
de după obloane
cu căciula trasă pe cap
aștept
dinți-mi tremură
și nu mai știu pentru ce am venit pe lume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu