pumnul

știu că ești o fetiță cuminte
au trecut două ore și jumătate 
ăsta e un text pe care îl voi ascunde în mine 
de frică și de rușine
nu mai știu câți ani am sau ce am făcut înainte de după douămiizece
câmpul ăsta întins și 
aici se frânge poezia
ciudat urlet în cutele frunții mele 
pe care știu că nu ai uitat-o 
mi-e greu să leg ceva
sper ca tu să poți să vezi dincolo 

neputința capătă multe forme la fel și viața
optimist strigându-și iubirea cu-n glonte în piciorul drept
știu că va fi bine
dă-mi un topor o pasăre 
nu pot să-ți spun cât de mult te
iubesc pentru că trebuie să trec de fiecare dată
pe un rând nou iar acolo mă așteaptă un altul
și un altul

dar tu citește printre rânduri tu trebuie să mă crezi 
barca asta n-o să plece nicăieri fără tine 
simt prea multe în corpul meu născut prematur ținut la incubator
e iunie și mă îndoiesc din nou de oricine are să-mi spună ceva

Spovedanie/Dumnezeu plus o pasăre...

Vezi braţul ăsta?
aici trebuia să fie tatuat un arbore
nu l-am făcut.
el e totuşi acolo.
de fiecare dată.
în fiecare lacrimă,
în fiecare surâs,
în fiecare întrebare la care
nu am cum să-mi mişc (o)buzele.

Mâna asta, cât toate lumile lui Dumnezeu luate laolaltă.
umerii ăştia cât raiul în spatele, dar şi înaintea oglinzii
cineva se joacă cu minţile oamenilor
cineva se joacă cu minţile divinităţii
de câteva luni îl văd pe Dumnezeu păşind pe străzile lui
tot mai încruntat, cu o îngrijorare aparte.
ce nu aduce începutul sau sfârşitul
viaţa sau
moartea.

O pasăre căzând
Dumnezeu nedorind să privească deloc în urmă
O pasăre căzând/ o pasăre
O pasăre înjurând pe ştiţi-voi-cine
O foarfecă tremurând în palmele femeii ce mă ştie
dar stă acolo să vadă dacă nu cumva am să fac eu primul
pas
în
prăpastie