ion, femeia și altele

a.

ion e terestru,
da-i plac stelele
castelele
şi guma turbo

taci să scriu şi strofa a doua
îi şopteşte ion iubitei sale imaginare
cu care tocmai băuse un suc de mango

ion e
da' vezi tu, heruvimii nu mai stau în piaţa de flori
hai, mamă, ia şi tu o floare pentru domnişoara
domnişoara nu gustă glumele dumitale
n-ai parale, maică
am doi copii acasă
unuia-i place luna
celuilalt


b.

şi s-a scris şi strofa a doua tubul de colgate e pe gata
şi-au încălecat pe-o căpşună
şi v-au spus povestea punându-se (pe ei înşişi) pe gânduri şi totodată
/

ce-ţi mai place poezia gătită la tavă
pui în sticlă
porc cu picioarele uitate înainte sau
cum să faci ca să n-ajungi niciodată într-un manual
de limba română


a.

ai crezut că se termină?
nu se termină
ai crezut că glumesc?
încă-mi aştept măselele de minte
le voi întâmpina cu o rangă în moalele aureolei


b.

nu-mi place atât de mult pe cât crezi
atât sau chiar mai mult
altfel mă mut
un' te muţi, fă, proasto,
cunoşti tu paradisul?
îl cunosc
eu l-am inventat pentru tine


a.

Petru vine
călare pe portocale
n-am zis nimic de portocale
un fel de aurora gândurilor
nu călca zebra pe culoarea roşie a semaforului
că-şi va chema toţi prietenii
să-ţi citească din biblie


b.

pentru mine
tu crezi că eu am nevoie de paradis pe când eu vreau abisul
tu confunzi tu crezi că femeia vrea aripi şi îngeri
urâţilor urmaţi-mă
urmaşilor - femeia
e o vită cu aripi

nu, nu eram eu cel mai prost din curtea școlii
o vrabie-mi rupsese inima si ambele picioare
aşa că în pauze rămâneam mereu înăuntru

Târgul - părţile I şi II

I.


câinele - prietenul omului
femeia şi oglinzile ei
fiecare cu suferinţele ce s-au dat

când Dumnezeu a zis
de ce te-ascunzi
omul era deja departe, în pădurile pe care tot Dumnezeu le înălţase pentru acesta

când Dumnezeu a zis
unde-i femeia ce ţi-am dat
ea se-ascunsese bine în oglindă
ca un melc în cochilia lui
crescută pe spinare
ca o egzemă
ca o piramidă în deşert
calmă, pielea capului, tălpile
aşa se vor naşte ceilalţi oameni
aşa ai să te naşti şi tu

când Dumnezeu a zis
veţi avea doi copii
răsfoiţi
războaie veţi înfrunta cu umerii
veţi scăpa mereu
trimiteţi un porumbel, se va întoarce cu o ramură de măslin
când nu mai aveţi porumbei
trimiteţi o femeie
când nici aceasta nu se va mai putea
trimite-ti-mă pe mine
am să vin, o să mă vedeţi

vom mânca la aceeaşi masă
fiecare cu mâna lui

vom dormi
fiecare în patul ce i se cuvine




II.


am să-ţi scriu, are să zică fiul omului peste ani
am să leg totul într-o poveste
adevărul şi numai adevărul

ai să-mi scrii, are să zică femeia
încurcată în gândurile ei
în grijile ei

apoi, când totul are să fie spus
şi se vor întâlni pentru a încheia fiecare
legământul
/
are să spună femeia
pentru ce-ai făcut toate aceste
cu-atâta grabă şi dăruire?

pot să scap de veşmintele mele
şi-am să fiu aşa cum
legile cele bune-mi îngăduiesc

nu, are să spună bărbatul
acum eu am să-ţi ţin stiloul, ţigările
şi-am să-ţi spun cum trăiesc oamenii pe pământ

am să trag un fum
cât toate vânturile ce lovesc tâmpla
cu precizie de glonţ

ochii tăi, are să continue
fac mai mult decât toţi argintii împăratului
e un dar fără seamă să-ţi fiu tovarăş

atunci
pentru prima dată
va plânge femeia

pământurile se vor uda
şi vor face rod nou
iar oamenii vor mai trăi o vreme după datina bună

copiii vor fi tot mai frumoşi
lanurile vor face culcuş trimişilor lui Dumnezeu
cărora nimeni nu le va mai spune pe nume

se va-nopta
vor adormi şi ei laolaltă cu oameni
şi ei laolaltă cu Dumnezeu

Spovedanie/Dumnezeu plus o pasăre...

Vezi braţul ăsta?
aici trebuia să fie tatuat un arbore
nu l-am făcut.
el e totuşi acolo.
de fiecare dată.
în fiecare lacrimă,
în fiecare surâs,
în fiecare întrebare la care
nu am cum să-mi mişc (o)buzele.

Mâna asta, cât toate lumile lui Dumnezeu luate laolaltă.
umerii ăştia cât raiul în spatele, dar şi înaintea oglinzii
cineva se joacă cu minţile oamenilor
cineva se joacă cu minţile divinităţii
de câteva luni îl văd pe Dumnezeu păşind pe străzile lui
tot mai încruntat, cu o îngrijorare aparte.
ce nu aduce începutul sau sfârşitul
viaţa sau
moartea.

O pasăre căzând
Dumnezeu nedorind să privească deloc în urmă
O pasăre căzând/ o pasăre
O pasăre înjurând pe ştiţi-voi-cine
O foarfecă tremurând în palmele femeii ce mă ştie
dar stă acolo să vadă dacă nu cumva am să fac eu primul
pas
în
prăpastie