de dimineți

valsez
acesta e un răsărit
aceasta e mâna mea stângă
fruntea nu știu pe unde e

ia hainele de la uscat
zâmbeşte
o nouă zi
o dimineaţă ca nicio alta
versurile mele plictisitoare despre shakespeare
surprinzător

mă ridic ajung la fereastră
câţiva îngeri îmi promit o pereche de aripi
nu-şi pot imagina cum se face că ţi le-am dat ţie
pesemne iubirea lor nu seamănă cu a noastră
(le spun) nu e nevoie
las fereastra întredeschisă

dispar după alte câteva secunde
te întorci din bucătărie mă fixezi râzând încă o dată
iar au fost?
iar.
vor înţelege de data asta

ion, femeia și altele

a.

ion e terestru,
da-i plac stelele
castelele
şi guma turbo

taci să scriu şi strofa a doua
îi şopteşte ion iubitei sale imaginare
cu care tocmai băuse un suc de mango

ion e
da' vezi tu, heruvimii nu mai stau în piaţa de flori
hai, mamă, ia şi tu o floare pentru domnişoara
domnişoara nu gustă glumele dumitale
n-ai parale, maică
am doi copii acasă
unuia-i place luna
celuilalt


b.

şi s-a scris şi strofa a doua tubul de colgate e pe gata
şi-au încălecat pe-o căpşună
şi v-au spus povestea punându-se (pe ei înşişi) pe gânduri şi totodată
/

ce-ţi mai place poezia gătită la tavă
pui în sticlă
porc cu picioarele uitate înainte sau
cum să faci ca să n-ajungi niciodată într-un manual
de limba română


a.

ai crezut că se termină?
nu se termină
ai crezut că glumesc?
încă-mi aştept măselele de minte
le voi întâmpina cu o rangă în moalele aureolei


b.

nu-mi place atât de mult pe cât crezi
atât sau chiar mai mult
altfel mă mut
un' te muţi, fă, proasto,
cunoşti tu paradisul?
îl cunosc
eu l-am inventat pentru tine


a.

Petru vine
călare pe portocale
n-am zis nimic de portocale
un fel de aurora gândurilor
nu călca zebra pe culoarea roşie a semaforului
că-şi va chema toţi prietenii
să-ţi citească din biblie


b.

pentru mine
tu crezi că eu am nevoie de paradis pe când eu vreau abisul
tu confunzi tu crezi că femeia vrea aripi şi îngeri
urâţilor urmaţi-mă
urmaşilor - femeia
e o vită cu aripi

nu, nu eram eu cel mai prost din curtea școlii
o vrabie-mi rupsese inima si ambele picioare
aşa că în pauze rămâneam mereu înăuntru

Despre ce ne face plăcere(,) să scriem

eu, pentru că cineva trebuie să-nceapă cuvântarea
am obiceiul îngerilor
înaripaţi sau nu, se aşează-mprejurul rândurilor mele
asemeni copiilor ce n-au aflat că america/ de fapt/ nu există

I. m-a-ndemnat s-o las mai moale/
nu tot ce zboară se mănâncă şi nu
toţi îngerii vin
de la Dumnezeu

unii vin din bucătărie
unde mama caută soluţii pentru noi toţi
ne privim preţ de câteva minute
apoi uităm totul.

femeile pe de altă parte
scriu despre suflet
tot un fel de îngeri, dacă mă întrebaţi
pe mine

ceilalţi bărbaţi
nu contează
niciodată poemul de-acasă nu se potriveşte cu
fetiţa din târg