de dimineți

valsez
acesta e un răsărit
aceasta e mâna mea stângă
fruntea nu știu pe unde e

ia hainele de la uscat
zâmbeşte
o nouă zi
o dimineaţă ca nicio alta
versurile mele plictisitoare despre shakespeare
surprinzător

mă ridic ajung la fereastră
câţiva îngeri îmi promit o pereche de aripi
nu-şi pot imagina cum se face că ţi le-am dat ţie
pesemne iubirea lor nu seamănă cu a noastră
(le spun) nu e nevoie
las fereastra întredeschisă

dispar după alte câteva secunde
te întorci din bucătărie mă fixezi râzând încă o dată
iar au fost?
iar.
vor înţelege de data asta