mașina de spălat trăiește mai mult cu calgon

când devi bărbat, să mă cauți 
nu am devenit bărbat
dar există un echilibru al tuturor lucrurilor 
văzute

și nevăzute


creierul moale se așează în palmele tale de fetiță-femeie
și începe să cânte imposibilul devenit posibil
trebuie să o recunoști și tu totul tinde să meargă înspre adevăr
dar omul - această cârtiță care nu știe că lumina o să pună capăt 
călătoriei
sapă 
sapă fără oprire 
râzând 
mustind de tot ceea ce există mai bun în balta asta
pe care nu știm cine a umplut-o cu apă
și pești

song

o oaie două oi c-așa-i hora pe la noi poezie din gunoi 
să iubești un om de soi stânga unu dreapta doi în balans prin usturoi 
câmp de maci să te desfaci câmpul vieții și-așa mai departe

dacă ești fată frumoasă iese poezia din călimară ca vara soarele de după holde

vine pauza uite titlul 
uite rima și pupitrul
zi-mi ce doare unde doare 
uite rana râzi la ea
pinguinul pe podea nu mai plânge acuma-i bine
totul africa maimuța mama frații geamantanul

unele fete se sperie
de aplombul meu stelar
am plombe dintr-un marfar ce-a oprit la măgurele
să culeagă flori albastre
ce fereastra vieții mele
ce noroc pe capul fetii
urcă-te în tren şi du-te
tu auzi trompete slute
poezia dinainte te încăleca cu totul
io mânca-mi-aş singur tortul
şi coliva şi raportu' 
am atâtea zile câte ciripesc păsări în gang
unde sexul nu-i corvoadă și studenții se înnoadă 
încă plâng pe arirang

vreau să îţi trimit culoare curcubeu cu totul azi
azi ce zi ca nicio alta
alta altul alţii totul şi cămilele pun botul
râzi ştiu bancul nemuririi
ştiu nu-ţi place poezia
ţie-ţi plac doar banii, haina
de safir vezi geamandură
ce-l face pe om să fie
bine
m-am oprit
stop
roşu
semafor
petrecere
pietoni 

întrece-te

Târgul - părţile I şi II

I.


câinele - prietenul omului
femeia şi oglinzile ei
fiecare cu suferinţele ce s-au dat

când Dumnezeu a zis
de ce te-ascunzi
omul era deja departe, în pădurile pe care tot Dumnezeu le înălţase pentru acesta

când Dumnezeu a zis
unde-i femeia ce ţi-am dat
ea se-ascunsese bine în oglindă
ca un melc în cochilia lui
crescută pe spinare
ca o egzemă
ca o piramidă în deşert
calmă, pielea capului, tălpile
aşa se vor naşte ceilalţi oameni
aşa ai să te naşti şi tu

când Dumnezeu a zis
veţi avea doi copii
răsfoiţi
războaie veţi înfrunta cu umerii
veţi scăpa mereu
trimiteţi un porumbel, se va întoarce cu o ramură de măslin
când nu mai aveţi porumbei
trimiteţi o femeie
când nici aceasta nu se va mai putea
trimite-ti-mă pe mine
am să vin, o să mă vedeţi

vom mânca la aceeaşi masă
fiecare cu mâna lui

vom dormi
fiecare în patul ce i se cuvine




II.


am să-ţi scriu, are să zică fiul omului peste ani
am să leg totul într-o poveste
adevărul şi numai adevărul

ai să-mi scrii, are să zică femeia
încurcată în gândurile ei
în grijile ei

apoi, când totul are să fie spus
şi se vor întâlni pentru a încheia fiecare
legământul
/
are să spună femeia
pentru ce-ai făcut toate aceste
cu-atâta grabă şi dăruire?

pot să scap de veşmintele mele
şi-am să fiu aşa cum
legile cele bune-mi îngăduiesc

nu, are să spună bărbatul
acum eu am să-ţi ţin stiloul, ţigările
şi-am să-ţi spun cum trăiesc oamenii pe pământ

am să trag un fum
cât toate vânturile ce lovesc tâmpla
cu precizie de glonţ

ochii tăi, are să continue
fac mai mult decât toţi argintii împăratului
e un dar fără seamă să-ţi fiu tovarăş

atunci
pentru prima dată
va plânge femeia

pământurile se vor uda
şi vor face rod nou
iar oamenii vor mai trăi o vreme după datina bună

copiii vor fi tot mai frumoşi
lanurile vor face culcuş trimişilor lui Dumnezeu
cărora nimeni nu le va mai spune pe nume

se va-nopta
vor adormi şi ei laolaltă cu oameni
şi ei laolaltă cu Dumnezeu