ochi în ochi

poți să-mi zici ultimul lautar, pă-trar per-fect su-flet de-fect
încerc încerc cercul se face tot mai drept încerc încerc cercul se face tot mai drept
mi-am dat viața cu var, ai crede că degeaba, ha-ha-ha, noroiu-și uită graba
anapoda-ncerci să mă furi la cântar, martie putred n-am fost nu sunt nu voi fi ceea ce par 
ceasuri blânde pământul singur om singur m-arunc din linguri big up fraților singuri 
am saltele moi împotriva tuturor în toată casa scărilor poți să-mi zici apolodor, tenor la cercul polar al viselor

colorat rescriu ca mitică canaru' reprofesionalizat peste noapte salută-ți groparu'
nimic personal așa se vede de la mine din acvariu litere litere litere litere craniu
depășit de timp de trei sud est închis într-o pasăre amară refuz să cresc
cearcăne peste fes am intrat în subteran duc acasă viermii de pe tavan

song

o oaie două oi c-așa-i hora pe la noi poezie din gunoi 
să iubești un om de soi stânga unu dreapta doi în balans prin usturoi 
câmp de maci să te desfaci câmpul vieții și-așa mai departe

dacă ești fată frumoasă iese poezia din călimară ca vara soarele de după holde

vine pauza uite titlul 
uite rima și pupitrul
zi-mi ce doare unde doare 
uite rana râzi la ea
pinguinul pe podea nu mai plânge acuma-i bine
totul africa maimuța mama frații geamantanul

unele fete se sperie
de aplombul meu stelar
am plombe dintr-un marfar ce-a oprit la măgurele
să culeagă flori albastre
ce fereastra vieții mele
ce noroc pe capul fetii
urcă-te în tren şi du-te
tu auzi trompete slute
poezia dinainte te încăleca cu totul
io mânca-mi-aş singur tortul
şi coliva şi raportu' 
am atâtea zile câte ciripesc păsări în gang
unde sexul nu-i corvoadă și studenții se înnoadă 
încă plâng pe arirang

vreau să îţi trimit culoare curcubeu cu totul azi
azi ce zi ca nicio alta
alta altul alţii totul şi cămilele pun botul
râzi ştiu bancul nemuririi
ştiu nu-ţi place poezia
ţie-ţi plac doar banii, haina
de safir vezi geamandură
ce-l face pe om să fie
bine
m-am oprit
stop
roşu
semafor
petrecere
pietoni 

întrece-te

despre a doua întâlnire cu Ţapinarii

pe când ţie ţi se julise pielea
umerii pieptul
şi cine ştie
pe când ţi se ridica părul pe braţe
de nu mai ştiai în ce unghere să te ascunzi

tu te gândeai la Apolodor şi drumul de întoarcere către casă
uitând de maimuţica ce l-ar fi putut face fericit
de părinţii răuvoitori
uitând de tine pentru o clipă
suflarea transformându-se în suflare
lacrimile în lacrimi

pe când se întâmplau toate aceste
alţii strigau cât îi ţineau maxilarele
acelaşi program
aceleaşi poante
bune, dar aceleaşi
nu cred că mai vin şi anul ăsta

înoţi până la crucea de care vorbea prietena ta, Oana
te închini scoţând o mână dintre valuri
şi te întorci înapoi
numai inima ta ştie cum
fără să scoţi o singură vorbă