Incubatorul

Nu ştiu dacă ţi-am spus atunci
îi spuneau mamei: o să moară, o să moară, doamnă, asta e!
ba n-o să moară, staţi liniştită!

într-o zi i-au spus c-am murit
legenda zice c-aş fi stat pentru câteva minute într-o găleată

dracu ştie! (uneori mă întreb cum arăta găleata aia)
nu e ca şi cum ţi-ai plânge de milă,
oricum nu eram mai mare decât o lingură.

s-au jucat aşa o vreme
ai mei îmi maşau creştetul - i-au dat o formă până la urmă
m-au pus înapoi. acolo. în incubator

auzeam doar nişte zumzete
ca de muscă
ca de înger
ca de Dumnezeu aplecându-se peste mine
uneori am impresia că n-am ieşit niciodată de-acolo

de-asta nu ştiu să mă port
eleganţa nu se învaţă acolo
nici cuvintele aduse de-acasă

în decembrie s-ar putea să pun un spectacol la Bucureşti
se face ca Romeo şi Julieta sunt doi bătrâni plictisiţi care
nu-şi mai aduc aminte mare lucru
aşa că m-aş bucura să fii în oraş

ochii

ce-ar spune umbrele noastre despre noi
cine ar purta cercuri deasupra capului
flori la subraţ
triluri nesfârşite pentru oameni şi păsările ce stau înăuntru

ce-ar spune umbrele noastre despre virgula atârnând din spinare
ghimpele de care nu mai ai cum să scapi

m-aş târî într-un lan mare şi albastru
tremurând plângând soarta amândurora
înger şi demon întâlniţi la răscruce
încercând în lacrimi să facem o înţelegere pentru tot restul vieţii de pe pământ

zece din 23

ştii,
e ca şi cum te-ai trezi în fiecare dimineaţă cu un înger în faţa uşii /\
acelaşi