Pagini

Se afișează postările cu eticheta joaca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta joaca. Afișați toate postările

joi, 10 octombrie 2019

#

iar vars mancarea pe perete
la pranz inghit doua comete
la targ fug cu doua berete
armasari vor sa se imbete
ne pregatim cersim cu sete

linia de start nu se mai vede
fantome scriu peste macete
sunt sarea zborul dromichete
isteric ca madame pecete
cu varful ascutit in trepte
si ochii moi sa ne astepte
jocul si joaca sunt discrete
flori pe mormant si dans ca un sticlete
astup respir ca un burete
sparg cu-n topor trei sevalete

orbit de lunile incerte
joc sah cu apollinaire si petre
numar focuri de arma si egrete
inventez inca trei alerte
tot nu pot sa vorbesc cu fete

foc stop
anagrama stop
marga stop
1900 si putin
elefanti in tacere
o gura de miere
cizmecu bere
arbori cu scut
te-ascult apoi ma duc
cu flori legate de picior
pe esafod peste motor
si sar
si sari
si gata

joi, 18 decembrie 2014

jocul de-afurtul

într-o seară de macarie asfințitul colora o oarecare carie lăsând fâșii-fâșii ascunse mulțimii doar de blocurile în tonuri maronii
cerul era de-un albastru precis cern de parcă-ntreaga zi se dilata-n poem 
nori roz diafani beatifici în imponderabilitate moarte identic de puternic măcinate 
soarele cobora lizibil pe măsură ce se schimbau mersurile liniile de vizavi începeau să se-nchidă mai des și le displăcea orizontul supărat din ce în ce mai fad 
întunericu-nainta interpelând un fapt 
norii roz deveniseră arămii spre vest iar când le-a spus dreg porci sori scrisori și-un astru distrus
lângă pungă alungă noaptea vine-ncet și-o mănâncă vestul pierzând penel în fața vastului trist ce cerșea
de undeva gonind ca o plajă suflându-i în ceașcă cum striga pedestra spațiu necuprins din ce în ce mai stins visul s-a-nchis și pe globul din vis în vis 
luminile de nu mai vii și niște ciori într-un bol ascund inegal prescură în zare mațe roz despărțite aspectuos de oare cine la lingură 
o zonă de beton nefastă apoi în mărginime arealului destins de acalmie
pe fâșia de fum distins statuia din carmangerie a
colo unde erau balele-nainte să dispară forțe nevăzute împresoară scara în petale
prefăcând-o dintr-o balenă cu pete de teren pervaz violent hardcore indigo cerul se lasă încins cu calmurile lasoului dintre clanțele unui registru
apusul și răsăritul sau definit într-un val încrețit pe deplin încremenind în zadar lumini izolate-ale mierii devin ca de-odată carăbuși vedirii
fiindcă deja mersurile nu se mai pot trezi-nvinse 
tace pân' la o nouă ștachetă de tenori linse

#

pe marginea lacului din capul meu  stau două rațe de casă au nume și îndatoriri  locul lor de care să aibă grijă  sâmbăta ies pe câmp și vân...