trebuiesăînțelegicătotuleoiluzie

atunci și numai atunci zâmbetele și mâinile ni se pot alinia într-un joc perfect care nu obosește
până atunci zeci de matrioșka uriașe se vor dezvălui în fața noastră râzând sincer
știind că spectacolul lor se va termina într-unul din anii care vor veni
pentru că vor veni mulți să bată în ferestrele și acvariile noastre câțiva ne vor lăsa firimituri de pâine 
atunci ne vom preschimba în păsări sau în pești și vom supraviețui
poeziile lui erau pline ochi de promisiuni frumoase și de fata care se va întoarce cu eterna fericire pe chip

amr 5 - sărutul

acum vreau doar să străm într-un pat 
oricare pat și să ne uităm 
unul înăntrul altuia 
calmi / bucuroși
în inimile noastre care bat răbdătoare și cuminți /  zâmbind
una alteia și știind că păsările mici și moi se întâlnesc 
orice-ar fi

era o vreme când nu înțelegeam cum poate iubirea să miște de pe un sens pe altul tancul verde-verde / fără să explice nimic 
acum știu
nu te speria nu-ți pune întrebări sunt aici pentru că vreau să fiu aici 
nu pentru că nu vreau să fiu singur nu pentru că îmi place jocul
nu pentru că vreau să-ți iau ceva ce e al tău și numai al tău 
și numai când vrei al meu sau al păsării mele cu ciocul până la urechi 
îți mulțumesc și hai să-ți arăt cum arată sărutul de fapt / vrei?

Pelicanul roz

fac pe dricu-n viaţa ta doar-doar
să te duc la groapă
şi tu păsări
şi tu îngeri

catastif al primăverii nu ştiu ce să mă mai fac cu băiatul ăsta
doamnă io zic să nu-l mai hrăniţi cu caşmir trompeta aia rămâne la mine
e mai bine aşa merg să scriu o poezie să-mi mai ierte dumnezeu din păcate
ne vedem mâine promit pas cu pas din prăpastia asta se nasc oamenii
acum ori niciodată croieşte-ţi drum prin hăţişurile portocalii
tălpile mele spun o poveste pe care s-ar putea să vrei s-o asculţi

anatomia puștii îndreptate spre a treia victima
spunând nu mai pot să fac asta aruncă prosopul
unu doi trei patru cinci şase şapte opt nouă
poezia e o poartă către masa tăcerii
ruxandra cască în camera de vizavi
cam atât acum cam atât