Pagini

vineri, 28 februarie 2014

zebre fugind

zilele trec
mortul râde
zilele trec

știucăsunt
i
d
i
o
t

zilele trec
mortul râde
zilele trec

rap cereri despre mâine

pepene galben 
ce dacă nu mă place nimeni 
pâine și crochete
ce dacă nu mă place nimeni
piele unghii trepte 
ce dacă nu mă place nimeni
nu am nevoie nici măcar de mine

ține minte balta din care au ieșit cu toții 
ține minte balta din care beau și proștii
încă două trepte cerbul carpatin 
încă două trepte nu mă mai abțin

mâna stângă și otrava cârdul verde mă ura 
cearșaful și mortul pierde vina ta e vina mea
sâni ce-acoperă mareea gura o deschizi și-aștepți
doar substanțe și enigme muzică de-analfabeți 

elefanții mă stimează scot punga și urlu tare
câte suflete de oameni câte minți de animale
ține minte cifrul vine ziua judecăților
viii cu vinul și morții cu morții lor 
și morții cu morții lor și morții cu morții lor

orice e posibil

mai ales atunci când ceasul bate 1:21
pauropodina cântă sfârșitul lumii 
iar spatele tău nu e totuși spatele tău 
plouă din aceleași găleată iar crâșmele se-nchid la fel 
făcându-i pe bețivi să învețe să plângă 

sângele apă nu se face,
dar se face dacă pui destulă apă și te muți în capitală

empleh

poeziile curg 
la fel și neîmplinirile 
și fișele nebunilor de la 2

ajută-ne doamne sau ne vom zdrobi creierele cu toții 
și știm că nu-ți place aglomerația și mirosul de pișat
de cânepă de curve pentru că și ele vor muri o dată cu noi

loki

singurătatea are o singură latură
pasărea libertății totale - o singură aripă 
b are o singură mână cu care nu-și mai ia la revedere de la nimeni

vei ajunge la mal, asta e sigur/ gunoaiele ajung la țărm 
& țânțarii la fructul 
pocăinței

ia o piatră pe care să o arunci cât poți de tare și spune 
acolo acolo e sfârșitul tuturor căderilor mele
antidepresive cu gust de măr
nicotină cu gust de femeie

sapă
fântâna asta nu se teme de tine

joi, 27 februarie 2014

redbul

noaptea am timp să mă gândesc la zâmbete pe care încă le mai descopăr
fotografii în care ești tristă 
foarte tristă

mă întristez și eu 
apoi sufletul mi se umple la loc 
pentru că știu că există zâmbete pe care nu le voi mai putea schița niciodată la fel 
cu nimeni 
& 
nici tu 

noaptea am timp să fiu recunoscător pentru dușurile făcute pe fugă 
sticlele goale

noaptea nu pot pune mâna pe telefon 
dar dacă ești bine 
poemul meu sărind într-un picior o să te facă 
fericită

știu că citești 
pot să comunic cu tine printr-un tunel de care nu știe nimeni altcineva

uneori simt că n-aș putea să mă adun să te întreb pur și simplu ce mai faci
acum n-ar mai conta nimic 
suntem niște rândunele pe cinste 
orice-ar spune gunoierii tâmplarii dresorii trișorii hoții homeleșii jegoșii cerșetorii preoții 

//

miercuri, 26 februarie 2014

radiograf

mitraliera și paharul cu apă
minte-mă că viața merită trăită 
chiar dacă amândoi știm că e doar o zicală 
un puzzle pentru oamenii leneși

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea