Pagini

sâmbătă, 22 ianuarie 2022

oare ce voia stelică

oare ce voia stelică 
cum să mori cu gura peste albine peste miere
într-un pat găurit ca ăsta, cu gândul la vara viitoare

vara asta nici nu s-a terminat, prostule
nu era cazul să pleci 
să verși apa și florile și lacrimile din ochii noștri

dar n-a răspuns
era deja departe
călărind cămile și alte probleme specifice vârstei

noi am căutat să-l ținem minte
să-l vizităm
să plângem conștiincios cum se plânge
să vânăm vulpi apoi să le dăm drumul
dar tot n-a răspuns

atunci mi-am promis să uit
să beau să amestec dovezile să fac drumețiile cu altcineva
să pun celălalt picior după primul
dar nu merge
și el nu răspunde
așa că mă dau bătut 
și aștept să văd care-i planul

colb

coloseum barca barca
barca asta cu imperii
mestec ceapă vin minerii
lucian peste cadavre
un cearșaf o fugă vara
un mesaj pe trei casete
foc
foc
și gata

colegii mei de facultate nu știau

colegii mei de facultate nu știau că-ți scriu pe ascuns
că ne vedem pe ascuns
că vorbim despre tot ce vorbim și-ți dau hanoracul meu gri moale
dacă e frig dacă e frig când vii

totul era o chestie foarte paralelă
închis în mine ca-ntr-o cochilie ușor spartă
dar cu muzică și vise 
probabil la fel cum aveau și ei

aș fi vrut să știe
aș fi vrut să țipe cineva și pentru mine
doar așa
să fim siguri că trăim asta
dar totul e un pic matrix, până la urmă
n-ai ce-i face, cristi
table și salată la einstein și râdem
și mă gândesc că intră soarele fain în camera de la ai tăi
și nu știu dacă mai ai pisica aia mare

paralel
că practic nu fusesem la tine acasă 
și nu veneam să-ți aduc una-alta
și să-mi fie frică de părinții tăi

așa c-am ales să scriem despre asta
și să plecăm fiecare-n altă margine de busolă c-așa fac oamenii
tu nu dormi
eu nu dor
tu nu dormi
eu iar încalec caii sălbatici și le spun că știu drumul

eu eram altul

eu eram altul
scriam poezii scurte și voiam magie
pierdută recâștigată
lanuri nesfârșite și o sinceritate udă pe care nu știam să o țin pe loc
nu cifre planuri strategice bani bani bani care sună bine când îi auzi
singurătatea e aceeași
cutiile cu instrumente sunt altele
o maimuță mă vizitează acasă
spune multe
eu ascult notez trag totul pe vynil
uit umbrele rup umbrele repar umbrele
viața vara cade greu
cine se mai mărită pe strada noastră
invitații involuții învolburat vuiesc babele
credincios pășesc pelerinii și cad morți calcă unii peste oasele altora
un balon cu care plecăm plecăm
trecem pe lângă așteptându-l pe
și tot nu vine
ung lanțul unei biciclete cam cât asta
mă duce unde vrea ea
mă uit unde vreau eu
mă văd cum sunt
și rămân și la cuvintele de după

ili

transcriu poeme din 2011
întâi am crezut că fac asta pentru ego
dar m-am emoționat să-l văd pe cristi mic legând înocențe 

mă înduioșează că ce m-a adus lângă ilinca
a fost că scriam poezii
habar n-am avut asta

când mi-a zis că ea și șerban sunt într-o pauză am fost foarte trist 
și m-am întrebat acolo pe loc, la masa la care eram, pe întuneric
dacă nu cumva fusesem un înlocuitor
n-a durat mult
știu că nu fusesem
și că dup-aia am dat-o-n bară

eram mic îmi era frică nu știu de cine
iartă-mă

magia în fiecare gest
gesta
ceva
de neînțeles

plouă la fel pe trotuarele cubice
ioana nu mai are prosoape-n cap și noi suntem alții
antene parabolice meciuri sânge
e mult mai greu să fiu sincer și să văd
dar merg mai departe
cuștile sunt goale de păsări 
fac alte cântece alte scamatorii
decuplez și pot să văd în minte câte ceva

vineri, 21 ianuarie 2022

grea e viața de poștaș

pe bicicletă
cu o pălărie pe care să stea fulgii
totul roșu, prea roșu
scrisorile cad în noroi
mergi acasă și le cureți cat poți
uzi florile și mergi să duci veștile către cei câțiva oameni
cu lacrimi in ochi tremurând
aș fi vrut să-ți pot spune altceva
bătrânica spune: nu-i nimic, am mai trecut eu prin altele și mai grele, am mai murit odată 
pedalez atât de repede că trec într-o oră prin patru orașe mici
dar nu mai duc nimănui nimic
nu mai despart pe nimeni 
mai bine aș fi învățat să cânt la muzicuță
i-ar fi durut la fel dar nu ar fi aflat de la mine
din târg se aude o muzică ce traduce perfect încăpățânarea oamenilor de a-și ține gâturile deasupra tristeții
a chiui și a face glume din orice
a manca la întâmplare
și a nu fi prea supărați nici măcar in singurătate

a fost

a fost cât pe ce să mă vadă lumea
printr-un binoclu o lunetă
cu urale cu plânsete cu hai la mine-acasă
ce bine că nu s-a întâmplat
aud tablele trosnind zarurile lovindu-se
am mai salvat un animal
am mai răspus un așa-zis vânător
deasupra patului un fel de trofeu și râurile dau pe-afară în timp ce cineva cântă
așa vrea el
și suntem doar 2 pe palier nu mai știm să ieșim
să vedem cocoșii și culorile și ploaia
a fost cât pe ce
și dacă mai sunt câteva pagini, asta nu știu
bate vânt
pun un disc nou
ridic privirea
suna a regret, dar e altceva
închid ochii și înțeleg cine cu cine schimbă muzică
unde se trec chestii peste graniță și care e următoarea poveste de dragoste
uit
găsesc indicii
dar le las acolo unde sunt
a fost cât pe ce
înțeleg că poemul ăsta nu e nici pe jumătate cât celălalt
că barca asta nu e nici pe jumătate cât cealaltă

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea