Pagini

joi, 17 aprilie 2014

OM

la mulți ani
știi că o să murim cu toții 
n-o să mai conteze dacă ai fost bărbat sau femeie
tăiat în sticlă/ în sine/ cine te-a învățat pe tine să stai cu spatele 
drept/ cântă sau taci și nu mai lăsa nefericirea să vorbească în locul tău
eu - unul în gura căruia nu te-ai oprit pentru un hot dog o tablă 
un șah din hălci de carne

miercuri, 16 aprilie 2014

nicăieri

privești fereastra și nu știi dacă ești afară sau înăuntru 
aceasta a ajuns să fie întrebarea cu mult dincolo de anul două mii 
femeile se transformă și nu știi în care scoică să-ți ascunzi inima
copilăria ochii care nu caută vină
vor o duminică unde-ai putea să mori
să cazi să te îneci sau să te pierzi 
poteci pe care nu le știi
timpul e numai al tău
la fel și tu

luni, 14 aprilie 2014

arme luana

fă-ți o praștie de mâine și trage în orice nu te lasă să mergi 
în orice nu te lasă să crezi 
până când mâinile-ți vor fi praf
și urmele se vor vedea numai în gând

pune-mă la masă 

în orice rău e bunătate
în orice drac e-un puști ce râde liniștit
acum închide cartea
povesteacontinuă

sâmbătă, 12 aprilie 2014

am văzut

am văzut poetul decăzut
bâlbâindu-se 
cerând lumină
nu judeca 
nu privi napoi
lumina se afla tocmai acolo
după construcția de pe care se lansa poezia/ de pe care ne lansam noi
suferința ta e frumoasă
femeile care te părăsesc nu vor avea niciodată grijă de ele
încetează să-ți mai dorești
și să fi bun
atunci nu interesează pe nimeni
iar trenul o să se izbească de sine însuși la linia patru 
pentru ca totul să o ia de
la capăt

google and co

am făcut asta de 2-3 ori
e aproape ca o poezie
deschideam google-ul

am facut asta de cel puțin două ori
l-am deschis și am scris mă simt singur
sperând să găsesc ceva
un om care simte la fel 
și de care să-mi placă 


și ce ai găsit?

sau am scris mă simt singură 
nici nu mai știu 
am senzația că o dată am găsit un articol 
dar n-a fost mare lucru 
un articol despre singurate e de prea puține ori ceva extraordinar


eu scriu
cum te liniștești când nu mai poți
sau pur și simplu
nu mai pot


deci o e boală comună

same burden
și eu mă simt singură

//

vineri, 11 aprilie 2014

un poem scris de Georgiana Mușat sau poate nu

deasupra lui Vlad Ivanov e un urs care cade
test your coding skills 
cineva şi-a schimbat poza de profil 
din noua colecţie de primăvară un nou pandantiv care să ne binedispună 
tratat cu limba de lemn a criticii de pretutindeni deschide paranteza realism magic roman sudamerican după virgulă etcaetera 
poză cu gagici pupându-se în ploaie
eu am 70 de prieteni pe facebook 
pe scurt toţi ştiu să facă copii, dar nimeni nu ştie cum să-i crească 
am desenat eu un desen cu Beckett dar nu ne interesează 
Jimi Hendrix spunea că muzica nu minte să începem schimbarea

începem 
noapte bună 
şi băieţii câteodată
pop britanic din noul val prezență atrăgătoare şi o voce ce provoacă dependentă
un filmuleţ inspirat din realitate
iubeşte acum, nu mai târziu
i'll stop wearing black when they invent a darker color
one man potato
durerea m-a maturizat, m-a pus pe gânduri
te tragi de şireturi cu mickey mouse
time to go swimming
la mulţi ani, dică pete de cerneală
zăvoiul pregătit de ziua internaţională a domnului tic
let's get it started

joi, 10 aprilie 2014

ploaia după aproape 4 ani

mi-e dor de ploaie nu pot să-i mai scriu 
de când pământ noroi tăcere timpuriu 
au fost lăsate între noi 
între-umărul-meu și umărul ei 
diminețile fără pereche și puloverul mov
și nimic nu parea să o poată lua din brațele mele
îngrop multe securi sperând ca-ntr-un an o viață în care-am să fiu ceasul vechi, tu catran
să detonăm împreună conacul și-apoi 
pe câte un cal să fugim spre pădure

leneșii ajung departe

cu fiecare zi  pașii lor făcuți înapoi  cuceresc lumea