#

ce ne amintește de casă

iarba mai mare decât omul

jocurile zgomotoase în curți mari, în poduri

timp care nu trece

atacul unui șobolan care trăiește singur

sexul

crenguțele înflorite ale copacilor

nu e ușor să fii exact cine ești 

e un farmec aparte în asta

bate străzile betonate

bate câmpia

bate cerul cu vise

lasă trecutul să facă o baie lungă

a fost o dată un timp când poezia era mai mare decât mine 

se ținea de umerii mei să vadă întinsul

căutam mâncare

florării

pui de dinozauri

căutam un loc la masă cu mine 

stâlpii de înălța tensiune

era un timp pentru toate

mână în mână

ochi în ochi

vis în vis