poezia e o rugăciune simplă într-o lume în care totul șuieră
nu e definitiva, nu pune reguli, nu-ți cere actele
te ia așa cum ți se pare că ești
cineva pregătește masa
altcineva regretul
altcineva visează
cineva se trezește
un covor în flăcări e ceva ce nu poți să uiți
apa curge peste mine și mă gândesc la Africa
printez bani să ne ajungă
iluziile rad deine încet, să nu le aud
decablez tot
sting toate becurile
sunt într-o barcă
un bărbat mă liniștește și îmi vorbește frumos
nu știu cine e dar el știe cine sunt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu