#

viața s-a sfârșit 

nu mai apuc să cert să număr

sunt atât de multe lucruri pe care nu mi le mai amintesc

și tot atâtea pe care încă le știu

ceasurile bat tot 24

tinerii se iubesc pe câmpii cărora nu le vezi capătul

grădinile cresc peste măsură

scriitorii scriu

poștașii merg pe biciclete

bărbatul de la chioșcul din oraș pune la cale o nuntă

a fost o dată ca niciodată o cazarmă cu soldați

un oraș al visătorilor și înfrânților

un ceas care spunea doar adevărul

noaptea ne liniștește și ne pune la locul nostru

un telefon un reproș o bucurie

împrumut bani de-o cola mare

mă întorc acasă cuminte cu chitară și chibrituri și flori ofilite

cineva îmi cântă și nu pricep 

se închide o ușă

se deschide o alta

ce e real și cum facem față acestei lupte în care nu avem voie să ridicăm pumnul

un ceai

un restaurant mic

o strigare

o părere de rău

unde-ți e curajul, morcoveață?

l-a mâncat pisica

sau vulpea

sau cine pândește și știe regulile

daca intru azi în inima ta pe cine găsesc acasă

ce face și desface

la ce visează

și cum mă privește