#

din pantofii mei cu toc se văd iernile deasupra

peste stele peste mierle litere și timp trecut

se văd fermele și limba

și se uită se tot uită

printr-o farfurie mică cu o lingură mai mare 

unde cine cerc întreg

vag vizor voit lumina

lin legat uitat de tot 

din pantofii mei cu toc se văd veștezi pelicanii

apoi apar altii-n loc

cu cuvinte și cutremur

peste cele ce deloc

#

life is full of bliss 

and tears 

and shit

and beautiful people

26 de quan-uri pentru om

cântarul

a fost odată un cântar

ce cântarea doar lacrimi

caviar

caviar pentru portar și pentru girafa scundă

rătăcirea

am rătăcit

destul

rolul

rolul viselor mele paralele

încă nu știm care e

mașina

am fost odată-ntr-o mașină care ducea spre roma

dar ne-am oprit pe drum să vedem zebrele și elefanții

cântând pe mai multe voci

și să ne uităm de jos de unde eram la toate stelele

sunt

sunt sunt atât de multe feluri

în care pot să spun

dar tac

favoriți

oamenii au tot felul de favoriți

pe unii îi scot în față la luptele cu cocoși

pe alții nu

binevenit

am fost bine-venit între oameni

o vreme

apa

apa care nu are gust vindecă

insula

pe o insulă un preot

privește întinsul

cina

la cina asta nu plânge nimeni

chiar dacă și dacă și timp trecut

mai bine privim soarele cum intră în camera de zi

binoclul

printr-un binoclu văd

haltele cu păsări și iubirea

și trenurile cu bondari deasupra și muzicuțe

parcul din mahala

și ceva ce e mereu viu

păunii

păunii au grijă de grădiniile zoologice

când nu se uită nimeni

de aici

de aici și până mai departe

e la fel ca de aici și până mai aici

sigur

sunt sigur

după care pleacă însângerat, dar de bună voie cocoșul ăsta

și nu promite că se întoarce mâine

unde duc

unde duc drumurile care nu duc nicăieri, a întrebat băiatul cu maieul prea scurt și cu brațele murdare

sigur duc undeva zice marinarul

apoi se oprește și se uită la cer apoi se oprește și se uită la lungul apei

apoi la grădini

apoi la sine

apoi la băiat

apoi zâmbi și amândoi înțeleseseră

că merită să ai răbdare

caracatița

caracatiță într-o bucătărie cum puține sun

pare speriată

bucătarul are o lacrimă în colțul ochiului

își amintește cine e cine sunt amândoi

și o roagă să plece până nu vede cineva

deschis

dacă m-aș deschide v-aș înghiți pe toți

zice vânatul în fața puștii înțelegând

apoi o mică greșeală iar el se întoarce acasă încă iubindu-i pe oameni

cerbul

interogat cu amănuntul

cerbul n-a zis nimic

ochii lui erau calzi și sinceri

și nu căuta să se bată cu nimeni în dimineața aceea

cârma

se apropie momentul?

ține cârma strâns și

cântă

de câte ori

de câte ori am crezut că știu?

de multe ori

de câte ori am știut?

de mult mai puține

cine știe

cine știe ce-o să zică

furnica

mai bine culeg și eu câteva fructe uscate

și le pun în pod unde am toate instrumentele mele muzicale

și-o pisică cu un singur ochi

care-mi știe numele

pasul

și mirosul

caii negrii

la conac liniște

caii negrii aleargă în pădurea proaspăt plouată

în afara Bucureștiului

suntem în afara Bucureștiului

vorbim dincolo de reguli

greu de spus cine pe cine amenință

toți o apă

suntem toți o apă și-un pământ bune de mâncat 

și la nevoie dar și duminica

e 

oricum ar fi

e

18 aug

guliver

ce sens are să fii mare dacă nu te vede nimeni

bodogăne guliver în pantofii lui maro

unul de-o mărime, altul de alta

cerul

se scriu multe întins pe iarbă

privind cerul 

sau poate cerul privește oamenii și se mira de starea lor meditativă

de cum scriu, de cum vorbesc, de cum desenează

de războaie și uneltiri

vede copii rămași singuri și girafele cu limbile lor negre

vede cum ne pierdem și cum facem din orice o poveste

nu se simte niciodată singur sau prea mare sau descumpănit de ceva

afară e potop

ploaia ne crește și face lanurile mai bogate

ține păsările în cuib

și înmulțește toate florile dispărute anul trecut

#

visele tale au fost scrise deja

momentele de disperare

parte din râsete

fugile

luptele cu oricine 

dar uneori

într-o dimineață

într-o după-masă

o zi cu ploaie

o seară cu meci confetti și urlete 

cu dragoni japonezi

în unul din aceste momente sistemul nu mai merge

și e liniște și pace în tine și nu vrei să cerți pe nimeni

să iei nimic de la nimeni și chiar 

sa nu ajungi nicăieri

apoi lucrurile se repară

uiți 

și gonești mai departe

dar merită să aștepți 

vei lua câțiva oameni

te vor lua câțiva și veți ieși

sub alt cer

alte stele 

de unde să priviți 

#

viața s-a sfârșit 

nu mai apuc să cert să număr

sunt atât de multe lucruri pe care nu mi le mai amintesc

și tot atâtea pe care încă le știu

ceasurile bat tot 24

tinerii se iubesc pe câmpii cărora nu le vezi capătul

grădinile cresc peste măsură

scriitorii scriu

poștașii merg pe biciclete

bărbatul de la chioșcul din oraș pune la cale o nuntă

a fost o dată ca niciodată o cazarmă cu soldați

un oraș al visătorilor și înfrânților

un ceas care spunea doar adevărul

noaptea ne liniștește și ne pune la locul nostru

un telefon un reproș o bucurie

împrumut bani de-o cola mare

mă întorc acasă cuminte cu chitară și chibrituri și flori ofilite

cineva îmi cântă și nu pricep 

se închide o ușă

se deschide o alta

ce e real și cum facem față acestei lupte în care nu avem voie să ridicăm pumnul

un ceai

un restaurant mic

o strigare

o părere de rău

unde-ți e curajul, morcoveață?

l-a mâncat pisica

sau vulpea

sau cine pândește și știe regulile

daca intru azi în inima ta pe cine găsesc acasă

ce face și desface

la ce visează

și cum mă privește 

poezia

poezia e o rugăciune simplă într-o lume în care totul șuieră

nu e definitiva, nu pune reguli, nu-ți cere actele

te ia așa cum ți se pare că ești 

cineva pregătește masa

altcineva regretul

altcineva visează

cineva se trezește 

un covor în flăcări e ceva ce nu poți să uiți 

apa curge peste mine și mă gândesc la Africa

printez bani să ne ajungă

iluziile rad deine încet, să nu le aud

decablez tot

sting toate becurile

sunt într-o barcă

un bărbat mă liniștește și îmi vorbește frumos

nu știu cine e dar el știe cine sunt 

poezii zen 1

pentru cineva care nu știe

nu vede

nu aude

nu poate uita

piramidele sunt mici

sunt departe

sunt în pieptul meu

așteaptă dimineața

când înfloresc copacii de mentă și ochii mei

când scapă vulpile de ochiul puștii

și mâncarea se face și se digeră încet

sunt o singură culoare

amestecată cu o alta

irepetabil Romania Franța Bangladesh

conserve haine puține 

totul într-o palmă de om

mă văd cum zbor

cum îmi cer iertare

cum îmi privesc rănile care nu mai sunt răni

un cadou mare cât o orchestră

pe care îl cuprindem pe rând

grădini de acrilic I

în camera mea a răsărit o gradină din acrilic albastru

deasupra două mâini mari cu semilune și crenguțe pe degete

un labirint în care nu te pierzi, dai de tine aici, acolo, dincolo

mirosi fiecare plantă pe rând, îți faci culcuș din altele

sunt întotdeauna de ajuns

unele fac fructe altele fac umbră

unele leagănă altele adăpostesc

cresc cuminți 

în frunzele lor într-o dimineață am găsit un pui de om zâmbind și intrebându-mă cine sunt

eu reparam la avionul meu

era mic, foarte mic

și nu înțelegeam de unde apăruse în mijlocul arborilor albaștri

kitty

i'm a kitty 

i sleep 

you're a human 

you weep

#

cedar și altele

anglolia și altele

cât luăm pe-o aripă

dar pe-un cap de cocoș

e cam devreme pentru târg nu crezi?

și integrame și bere la rece și trecere la nivel cu calea ferată

elementar lotus leagă lumile

liber ca pasărea pe cântar

pe când am hainele de nuntă și un lăutar

la moma cozi

în fața blocului o viață pe care nu o poți bănui sau opri 

pizza care se feliază singur

cer cu acrilic

conserve

și un mim care așteaptă rezolvând o integramă monocrom

ca și cum îi pare rău

pe o sfoară la balcon stau monedele scoase din fântâni

șireturi și scrisori întoarse acasă cu plicul un pic desfăcut

rândurile un pic citite

cu-n pic de lacrimi peste dintr-un singur ochi, același 

a fost miezul zilei

am văzut lumina 

acum ne întoarcem la ale noastre

minimum kindness for a fellow birdie

saying good morning, you are nurtured

making dinner

staying thinner

cleaning the place

saying sorry

inviting you out often

seeing 1001 films in a single night

reading a book cause it keeps us healthy

buying brushes and pens and strawberries

we're in this river

we're doing this

time will transform us in something even softer

and more beautiful

i am building a bicycle

i am building a tiny empire

this was a good day

so it's the next one and the next one and the next one

--

să spui bună dimineața, ești îngrijită

să faci cina

să rămâi slăbuț

să cureți casa

să spui îmi pare rău

să te invit des în oraș

să vedem 1001 filme într-o singură noapte

să citim câte o carte pentru că ne ține sănătoși

să cumpăr pensule și creioane și căpșuni

suntem în interiorul acestui râu

facem asta

timpul ne va transforma în ceva moale

și mai frumos

construiesc o bicicletă

construiesc un mic imperiu

asta a fost o zi bună

așa e și următoarea

și următoarea

și următoarea

s.

ești bine

ai toată viața înainte

pielea ta miroase a săpun moale ai haine curate ai câțiva prieteni

viața se deschide in fața ta ascultătoare

poate nu merge totul la virgulă dar nu e vina ta, nu e vina nimănui

viața e prietenă cu tine

tristețea e un contrafăcut

ești mai mult decât asta

nu te pierde în ce zic ei că e important

ascultă-te, asta e superputerea ta și dacă e nevoie lumea se va schimba pentru tine

ești o specie de floare la care ne putem uita toți și o putem lăsa să crească

nu te uita la alții

nu pune pariuri

nu lua cu împrumut

nu asculta sfaturi

să-ți faci bine e bine oricând

dă jos tristețea ca un șarpe intrând în noul anotimp

prin intrarea cea mai mare din cetate

zâmbitor și fără tamtam