#

arbaleta aruncă arbori 

arcada arde

arme armistițiu așteaptă

oamenii de la balcoane aud mutarea 

păsări schimbătoare bat din aripi

agale armăsarii așteaptă schimbarea

legați de pod marinarii nu caută nestemate

eu cu spatele culeg polen

mă trezesc devreme schițez un zâmbet

furnici arse-ntr-o lunetă care vede-aproape tot

la multi ani 

în pahare lentoare

în capete regret

uliul nu mai vrea acasă

păsări nu mai vor în coaste să-și mai facă adăpostul

cu o mână adorm

caracatița amețește 

Dumnezeu intră pe vârfuri 

calm nu aude deșteptătorul și nu are nimic de adăugat 

iau ultimele bilete

merg peste o cale ferată îmbrăcată în frunze verzi

știu ce pot și unde mă voi opri să dorm sau să beau apă

fur chei

înnot

un ultim drum care duce afara din oraș 

stelele se numără singure apoi merg singure într-un buzunar

stau acolo calde lângă inimă și-mi spun: ai răbdare, totul e pus la cale deja

cine se pripește are multe de reparat

țin stelele la piept cobor într-o barcă

în larg văd un covor în flăcări balene singure

stinghii simetric slugile se simt gata de plecare

ziua în amiaza mare lanurile neatinse cresc în tihnă pe drum

văd fum de la mașinile din față

și ele merg unde mergem noi și nu mai vor să știe drumul înapoi

#

ca scriitor nu poți fi sigur de nimic, zice

dar încerci să ții ochii deschiși și să-ți pui cate o dorință

în nopțile cu multe stele pe cer se văd hipopotamii iertările și lacrimile care n-au ajuns să vadă lumea asta

acum sunt pregătit

avionul ăsta mă va duce acasă

vă înmuia furia vânătorului

vremea de afară

tristețea mea pe care o las pe pământ în fiecare anotimp

mă urmărește credincios dar deja îmi pierde urma

îi zâmbesc mai urc o colină

mai mănânc o floare

mai strâng un braț

#

a fost o dată 

orașul ăsta e prea mic pentru noi

și totuși cate s-au întâmplat 

suntem altfel dar

recunosc ochii ăștia zâmbetul ăsta

am auzit c-ar fi văzut cineva din turnul de pompieri și n-a pățit nimic

că un ou cald peste plantele de floarea soarelui

aici e liniște

parca ieri ne plimbam prin grădini 

apa era înghețată 

țestoasele nu erau aici

și nu se vindea înghețată la intrare

o întâlnire secretă

un drum cu autobuzul

primul tau drum singur cu autobuzul

acum c-am ajuns putem să culegem

și să ne odihnim

poștașul cel nou e pe monociclu

zâmbetul lui se vede doar noaptea

#

aragaze

frigidere

mașini de spălat 

avem floarea soarelui la preț de duminică

gorgone

iertări

începuturi

greșeli noi

un șarpe alb și frumos își mănâncă coada

din câte petale facem un apus

din câte ploi o întâlnire ca asta 

Povesti din suburbii

#1.2

23 iulie 2022

rinocerbii cuceresc pământul

mama caută

tata cască

motanul din vecini cântă la trombon

florile de-acum se dau gratis

vând muzicuțe și limonadă

am pe oricine să mă vadă

am umbrele și haine pentru când plouă

am suflet din picaturile de rouă

am privirea limpede

cei care cred că mă cunosc se înșeală

lumea oamenilor e mai frumoasă când nu e ce caută să pară

sunt un rețetar

sunt somnul cu ochiul deschis

sunt mările și mașina de scris

am umeri lați și aripi de rezervă

greșesc cu calm

văd tot orașul de pe cal

văd un sărut și zâmbesc în viteză

pentru toate fetele și toți băieții

apoi mă opresc

văd totul

mă mir

și lucrurile așa rămân pentru o vreme

#1 

23 iulie 2022

In curtea noastră crescuse un copac atât de mare că nu-i puteau vedea vârful. Un soare atât de mare că dădea mâna cu toate planetele. Am construit un avion perfect care zboară doar cu copii. Am uitat să ne întoarcem acasă la ora cinei. De fiecare dată se făcea dimineață și nimeni nu se certa cu noi. 

Unii spun că aici fusese o gradină zoologică. Alții, o junglă. Alții, adăpostul ultimului circ de pe Pământ. Altfel cum sa explici urmele din pământ care se vad cu ochiul liber. De tigri. De lei. De pantere. De păuni bi-colori. De antilope. 

Munții de sare de la marginea orașului nu se topesc niciodată. Cel mai mic copil din cartier își pune cate o dorință în camera lui, acolo unde nu îl vede nimeni. Avem o cabină telefonică de unde telefonăm peste ocean. Ne răspunde o doamnă foarte drăguță care ne vorbește în chineză. Ne spune povești. Ne ajută să ieșim din încurcături, ne adoarme. Avem o mână lungă cu care putem ajunge oriunde. Pisicile vorbesc, dar doar intre ele. Plantăm conștiincios.

Copacul își schimbă azi frunzele lui roșii, mari și frumoase, cu unele mici și albe. Oamenii îi duc apă în castroane mari și poezii. Se face liniște. Fructele lui sunt inimile noastre. Care cresc, se-ndulcesc, sunt locuite de viermi de mătase, sunt mâncare de păsări. Azi facem compot din inima cuiva. Îmbuteliem, vindem, punem deoparte în butoaie mici. E liniște. 

Totul apare, creste, își schimbă frunzele, apoi ne învață altceva, ne arată o altă parte din noi. 

Ce se întâmplă cu poveștile nespuse? Dar cu oamenii singuri? Prietenul meu imaginar e o supernova. Cuprind tot ce pot vedea și peste. Copacul se face mic, foarte mic. Un pui. Dar vârful tot nu i-l putem vedea. Rădăcinile-i sunt prinse la noi in case. Pulsează cuminți doar noaptea. Iar noi ne simțim în siguranță. Cântecul nostru se aude dacă pui urechea peste pieptul cuiva și asculți. 

Am făcut o mare în curtea celui mai bogat om. Acolo înotăm liniștiți, împreună cu peștii. și visăm la noi înșine. 

anunțuri

portocaliul este noul negru

Hitler și clanul lui

masaj de relaxare

iau în spațiu rezonabil

purcei și porci de bolintin-deal

aparat de fitness

monedă rară

vând reviste vechi

angajăm barman

angajam, dar nu mai e cazul

carte Hitler și clanul lui

apartament o cameră

îmbarcăm la poarta patru

sălile de teatru sunt goale

ceasul din centru dezertează la fix

armata e din nou obligatorie

cineva cântă la muzicuță în turnul de control

doi se iubesc pe bilet de voie

fericit voluntar

porcar batalion disciplinar

obraji dați cu var

soarele răsare peste mare dar și peste noi

peste mare dar și peste noi

întâlnire

într-un parc pe iarbă

într-un somn al unei proaspete mame

într-un asediu

un cântec

un raion în republică

se găsește undeva un pescar 

gata să înoate aproape de fund

caută doar plumb și pene

mănâncă anume din farfuriile lui

la ore pe care el le potrivește 

tot el leapădă păunul de pene 

pe mine de mine

și nu scoate o vorbă

despică pepeni și ghicitori

lasă urme și semne

ești aici

iată-te

dacă vrei, strălucește 

#

pe partea cealaltă a străzii

o metaforă strălucitoare

tot ce pot să văd azi o pată fără capăt un triou ud

am mânecile scurte și nu ajung la întrerupător

cu cât sari mai sus, cu-atât pricepi cât ești de mic

un cub aproape perfect o supă de pui

visez că am o pușcă de vânătoare pe umăr dar toate animalele vin în urma mea liniștite în timpul zilei

ce e

ce e cu adevărat important

păstrezi în liniște

cuvinte

protestatar

contestatar

tata

regele moare, dar cu pași foarte mici

își anunță sfârșitul conștiincios, ca nu cumva să ne îndoim

îmi pare că cineva ar putea să facă mai multă liniște

protestatar

contestatar

tata

armata gata

fata altfel

pata la fel ca oricare alta

gheata nouă

batalioanele pe bilețele mici din hârtie

lumea asta e altfel decât mi-am imaginat

mă trezesc dintr-un vis în alt vis în alt vis

căutând chei portari pescari argintari

iar ei mă privesc de pe margine înțelegător

în final unul îmi întinde ceva nu văd bine

sunt iar în paris, mă minunez de semafoare și cupole și nu-mi permit să mănânc la restaurante

am douăzeci de ani

schimb câte ceva dar nu face nicio diferență

am patruzeci stau cu ochii închiși

câmpiile haine noi

număr bani până mă plictisesc

număr stele până pricep că și eu sunt una

am mâini mari vise mari

stau în apă caldă și mă întreb

cum se sfarmă magia și cum pui alta-n loc

niciun răspuns al nimănui nu e valabil

scrisorile se întorc singure umpluu cutia poștală

în oraș cineva merge dintr-un punct a într-un punct b pe bicicletă

va ajunge la capăt altcineva

va spune altceva

va regreta altfel

și va privi aviaonele de pe pod fără să știe cine pleacă și cine rămâne

cât costă un bilet sau cum să-ți ceri iertare când nu crezi c-ai greșit

e încăpător orașul

e încăpătoare inima mea

un poem poate să fie scurt, un singur cuvânt

sau poate să nu se mai termine

un om poate să fie blând sau poate să strice planșele altora

dintr-un măr - un vierme

dintr-o vară - o bătaie cu apă

dintr-un om - un cântec

dintr-o balenă - o jumătate de corabie

Gu

tata lucra în tura de noapte

număra zebre și stele cu o singură latură

nu sărbătoream niciodată și nu ne aduceam aminte nimic

așa era la noi acasă

fiecare știa foarte bine ce are de făcut

într-o dimineață, când să plecăm la vânătoare, mi-am dat seama că nu mai pot continua așa

am lăsat pușca și am dispărut înainte să mă vadă cineva

acum caut chei și poteci de întoarcere

mâneci lungi flori la gleznă

mama n-a văzut niciodată lumina zilei

carul mare luminile orașului

n-a auzit vocea mea la terase și nici nu m-a ținut în brațe să uit de unde-am venit

nu știa mai mult decât mine

o dată, am găsit într-o carte răspunsul la toate întrebările

o dată, am uitat că sufăr

am mestecat totul pe o singură parte și am cântat ultimul cântec

am văzut ce era de văzut am căutat ce era de căutat

ochii mei albaștrii se văd departe și mâinile mele ajung acolo unde girafele nici nu visează

sunt toate greșelile, gafele, serile strâmbe și diminețile în care redeveneam bărbat

deschid prima ușă - nimeni

o deschid pe a doua - câteva fețe cunoscute

o deschid pe a treia - tot eu

pe a patra, a cincea, dar nu intru

rămân afară și caut semnele, trec de cealaltă parte a căii ferate

adun fructele cele mai mici, apoi uit de ce sunt unde sunt

nu mai e nimic de făcut

de regretat

de încercat

un prieten e un animal cu blana purtată pe dos

un părinte e un copil pierdut de-acasă

un regret e un ghimpe ca un șarpe mare și lent care își găsește culcușul aici

dizolv totul

totul mă dizolvă

privesc cu un ochean

apoi cu un binoclu

apoi cu ochii închiși

și văd cum orașul se desface foaie cu foaie

în serile în care cineva se gândește la toate astea

împreună cu altcineva și nu pricepe cum sunt toate posibile

tocmai aici

#

where's a friend 

when you need one

#

da

spui da și mai vâslești o dată

o barză

o haltă

o harpă un harpon

bidoane goale

o lună într-o cană cu lapte

decupează

culege boabele de orez 

câte fructe într-un singur coș de nuiele

pentru durere

pentru furie

soare sori trompete 

o hârtie moale moale

un bol cu somon

selectam surâdem 

deși azi vedem vulpi vinerea