un

au fost o dată ca niciodată

un ceas un cerc

o linie delimitând

un dans scurt

ai fost tu

un arc

un arbitru mut dar cu plămâni tari

un crab 

un curd

talpă și uită dar nu uita

nici când cobora scările de la 

și oricum

după ce mesteci potcoave și praf

înotul nu mai e o opțiune

mai ales dacă nu știi să-noți

ai uitat să numeri sau

ți se pare că ei îți datorează câte ceva

a fost ora 

dar n-am auzit

am tot umblat după bilete stații cupole perdele

cu soț fără soț

am apus

avionul din palma stângă mi-a arăta cine sunt dar nu l-am crezut

am mers mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi

ca și cum nimic nu

ca și cum ăăă

am mers mai departe ca și cum

și e fum și nu mai știe nimeni cine cu cine și de ce

se aud sticle deschizându-se victorios

țipăm ca și cum lumea e doar a noastră

iar ea țipă înapoi ca și cum ești de-acord

eu sunt tu acum câteva secole

și nu sunt aici crezând c-o să pricepi

am râs

și ne-a prins un fel de răsărit cu un fel de zâmbet

fără vorbe

sau aparate de fotografiat dezastrul