#

cei mai mulți vor sa demonstreze cate ceva

nici nu contează cum

pălăriile cad grele peste capete se înoptează doar jumătate de cer

apoi e atât de liniște că ți se pare că ești fericit

nu mai ai ceas nu mai ai oraș nu mai ai prieteni armată excursie la mare

nu mai ai copii părinți bunici prietenă

nu mai știi când e ziua ta

de fiecare dată când intru aici mi se pare că pierdem timpul

cu o barcă un pelican un barcagiu un batman un portar un clovn o ceașcă de ceva

aștept strig sunt nimeni și asta parcă îmi dă o formă

pe o masă lungă e multă mâncare

că un tunel imens verde prin care trecem la pas

cu muzică din Franța la walkman și vise pe care nu le știe altcineva

când ești fericit nu te poți rătăci

ăsta e imnul nostru

șireturile legate și hop pe fundul apei doar așa să ne amintim de-adevăratelea cine suntem

ce m-aș face fără tine

așa înoată vaporașele-n palma

așa plutesc sticle cu mesaj

oamenii rămași 

poveștile în care totul e bine și frumos

apciu

lanuri cât vezi cu ochii

specii de animale

specii de oameni goana e interzisă prin lege

și legiuitorul te vede cu un ochi mare mare și nu are vorbe bune care să te treacă de râu de hambar de rușinea oamenilor mari

așa mi-am crescut branhii și solzi de pește și aripi de pasăre și dus am fost

lin ca un necunoscut

în larg toate par mai moi mai departe

scriu mototolesc scriu

da' stai că duminică m-am luat la bătaie cu poștașii și tre' să-mi duc scrisorile singur

și să răspund tot eu tropăindu-mi copitele a nerăbdare

or am or s-or găsi pe undeva și biciclete și papioane și ancore și eu când eram ceva mai mic sau cel mai mare sau când am riscat ca să trăiască altcineva 

o lupă e cadoul perfect 

un ac

as fi fugit

mâinile mele nu lasă urme

cred că pot îndesa câteva cuvinte înainte să dorm și să uit

precum vulturii

precum oana

precum pildele cu final fericit în care toți găsim o scăpare

așa să știi