ești orbul ești
floarea dintr-o după-amiază ești
cine stă la coadă fără coadă ești
cine nu mai vrea să vadă ești
respirația ce se repetă pe sine
vara casa de marcat nu vreau să mor neapărat
peștișorul auriu zice dacă plecăm să plecăm cu toții
cu preoții și pescarii fără plasă
cu te iubesc hai acasă cu
tot ce poți îngrămădi într-un poem un gând
pentru cine urmează să se nască mâine
totul invers dar nu pentru mult timp
omul cască prin timpane apoi sare iar în ring
descriu descriu și se deșiră și
în gări stau mântuitorii predicatorii pentru o bucată de pâine
nu mai știu ce an e dar nu e bine
nu mai știu ce an e dar nu-i de mine
nu mai știu ce an e dar nu-i de glumă cu
șuruburi care țin inima corăbii vin
plecasem de la
nu ești informație nu ești un avatar nu ești amintirea și iluziile
o floare evantai sau când îți cereai scuze ca pentru tine
nu putem avea grijă de tot așa că
poștaș cu șapcă
potop nu pleacă
unde să semnez
jaluzelele și soarele fals la dans cu
role-mprumutate de la tată de la frate de la
de la dungi ușor pe spate de la
suntem prinși în timp și ni se pare că pricepem
uneori pricepem așa că
ridică ochii la soare miră-te
ploua era semi-întineric
avea o glugă și-o rochie peste
și mi-a zis că nu e nevoie de nimic în plus
dar oamenii sunt oameni și
apoi m-a atins pe umăr ca și cum mai văzuse asta
și din noaptea aia s-a făcut zi
și așa a rămas
apoi, după o vreme s-a făcut noapte și am dus și asta
apoi iar zi și nu mai era acolo dar eram noi
un fel de a spune noi
scriam pe sărite ne mâncăm cozile și șopteam numai în urechea dreaptă
tata era și el liniștit și nimic nu mai cerea să fie reparat așa că ne-am odihnit
am pescuit am recunoscut iubirea pe care am inghitit-o în șir
care ne înghite și ne dă de băut
untul soarele și stelele împădurite deja
indiferent ce zi e sau cine pune întrebări în buclă
apoi uită apoi uit apoi punct apoi apoi
cine vine după noi cercul se închide iar
iar lumina dintre boli o servim de unii singuri cu o lingură mai mare care are brațul drept
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu